Din 2014, cînd se înființa, Asociația Română a Traducătorilor Literari (ARTLIT) a crescut organic și eficient, devenind cu adevărat o organizație de breaslă care apără interesele literare, juridice și economice ale traducătorilor literari din România, adică exact ce-și propuneau membrii săi fondatori acum zece ani. Organizată în cel mai profesionist mod, funcționînd după toate normele și rigorile unui ONG, ARTLIT își îndeplinește excelent rolul de reprezentare atît în țară, cît și în restul lumii, în special prin afilierea la CEATL (Conseil Européen des Associations de Traducteurs Littéraires).
În anii din urmă, nu doar că numărul membrilor ARTLIT a crescut, dar și prezența și pregnanța Asociației s-a făcut simțită mai tare printr-o serie de evenimente și proiecte menite să ofere traducătorului literar statutul pe care îl merită. Astfel, una dintre reușitele – vizibile cu ochiul liber, la propriu – ale ARTLIT este noua uzanță ca autorul traducerii să figureze pe coperta cărții traduse. O normalitate pe care în trecutul nu foarte îndepărtat o practicau una, două edituri, și doar cu titlu de excepție.
În același timp, Asociația asigură consiliere de specialitate, juridică și legislativă, membrilor săi, propune un model de contract, cu recomandările aferente și relevante în ideea bunelor practici și a echității, mijlocește accesul la burse și stagii de perfecționare, participă la cele mai importante reuniuni și dezbateri din domeniu la nivel european, susține seria de ateliere deschise de traducere „Traducător pentru o zi”, la MNLR…
Și, cu această ocazie aniversară, ARTLIT a organizat o veritabilă caravană de-a lungul și de-a latul țării. Intitulată „TrAducem Împreună”, aceasta își propune să aducă traducătorii împreună, să ofere loc și timp de desfășurare pentru tot ce aduce bun o comunitate de breaslă, dar și să înlesnească apropierea dintre traducători și viitorii profesioniști, cititori și partenerii din lumea cărții. Caravana ARTLIT presupune vizite în universități și în diferite alte spații dedicate cărții din țară, reunite sub umbrela cuprinzătoare a diversității lingvistice și culturale. În cadrul acestui proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) și susținut de partenerii locali ai Asociației, desfășurat între lunile septembrie și noiembrie a.c., studenți, traducători, cititori și curioși au fost invitați să se alăture evenimentelor aniversare într-o serie de întâlniri organizate în șase orașe: Constanța, București, Timișoara, Iași, Galați și Cluj-Napoca.
Timișoara, 15 octombrie
Precum în celelalte orașe în care a oprit caravana, alese în funcție de numărul de membri activi ai Asociației, programul de la Timișoara a fost gîndit pe două direcții: cea universitară, cu circuit închis și destinată studenților pentru a-i familiariza cu activitatea ARTLIT și pentru a-i pune în temă cu statutul traducătorului literar în România, și cea publică, desfășurată sub forma unui atelier deschis de traducere, un veritabil performance, reunind perechi de traducători care au lucrat împreună pe un text stabilit de comun acord ori un singur traducător, în cazul limbilor sursă mai slab reprezentate local.
La Timișoara, de bunul mers al lucrurilor s-a ocupat traducătoarea Mirela Iacob.
Dimineață, începînd cu ora 10, la Universitatea de Vest, găzduiți de traducătoarea Dana Crăciun și de germanistul Gabriel Kohn, dar și de conf. univ. dr. Karla Lupșan, prodecanul Facultății de Litere, Istorie, Teologie și Filosofie, reprezentanții ARTLIT, în frunte cu scriitorul și traducătorul Bogdan Ghiu, președintele Asociației, le-au oferit studenților prezenți, în marea lor majoritate studente la Germanistică, informații și date concrete despre activitatea de traducere literară în România. Mirela Iacob și traducătorul Andrei Anastasescu au adus completări, au împărtășit din propria experiență, au răspuns la întrebări. Am reținut din toate luările de cuvînt ideea că, deocamdată, la cum arată piața de carte autohtonă, ceea ce trebuie să-l anime pe un traducător și să-l facă să persevereze este pasiunea. Pasiunea pentru limba din care traduce, pentru literatură în general, pentru această meserie grea și deopotrivă frumoasă.
A doua parte a programului s-a desfășurat în cel mai potrivit loc posibil atunci cînd vorbim despre Timișoara culturală: librăria independentă „La Două Bufnițe”. Performance-ul a început la ora 18 și a atras un public numeros. S-a stat și în picioare, pînă dincolo de intrare. Moderatorul serii, același neobosit Bogdan Ghiu, a făcut introducerea, reluînd cîteva dintre ideile dezvoltate la întîlnirea de dimineață, insistînd însă pe partea practică.
Atelierul a fost deschis de Goran Mrakić, scriitor și traducător din limba sîrbă, care a ales să traducă un fragment din textul unui autor străin cititorului român, Slavko Mali. Goran Mrakić a explicat cu pasiune ce greutăți a întîmpinat, majoritatea legate de specificul inventivității lexicale a limbii sîrbe. De altfel, însuși titlul volumului – Niječovijek – ar trebuit să rămînă netradus, ne-a spus Goran Mrakić.
Prima echipă invitată să prezinte mostra de traducere a fost cea de limba engleză, formată din Ramona Miza și Alex Higyed. Cei doi au ales un fragment din celebrul roman 1984 de George Orwell. Publicul a putut urmări pe ecranul de proiecție cele două versiuni ale textului în română, în timp ce autorii lor și-au argumentat deciziile lexicale în punctele-cheie. Ramona Miza a ales varianta traducerii complete (în ideea manifestului lui Bogdan Ghiu, „Totul trebuie tradus”, am putea spune), în vreme ce Alex Higyed a mizat pe păstrarea unor termeni în limba engleză, considerîndu-i deja încetățeniți (doublethink, de pildă). După dezbateri cordiale, cum ne-au asigurat traducătorii, a rezultat o variantă comună, unitară, aflată la jumătatea distanței dintre versiunile individuale.
A treia intervenție i-a aparținut traducătoarei din limba maghiară Ildikó Gábos. Cu umor și ironie, ea ne-a purtat în culisele traducerii unui fragment din volumul Rémtörténetek de Nádas Péter, apărut anul acesta sub titlul Povești de groază la Editura Trei în colecția Anansi. World Fiction. Fără-ndoială, punctul culminant a fost lectura traducerii unei poezii scatologice din volum și compararea ei cu poezia transliterară pentru publicul român, variantă aflată în ediție tipărită.
La urmă a „evoluat” tandemul Mirela Iacob și Andrei Anastasescu, echipa germană. Alegerea lui Franz Kafka, cu un fragment dintr-un text mai puțin cunoscut (Betrachtung), a fost explicată de Andrei Anastasescu ca semnificativă în contextul centenarului morții autorului ceh. Mirela Iacob a mărturisit că procesul de traducere a fost unul interactiv și intens, atît de pasionant încît convorbirile telefonice cu Andrei au durat și cîte trei ore odată. Traducerea asupra căreia au convenit cei doi ca fiind varianta finală reflectă buna lor colaborare, după cum am putut constata toți cei prezenți. De altfel, echipa germană a recunoscut că ar vedea posibilă continuarea acestui mod de lucru.
Evenimentul s-a încheiat după mai bine de două ore care au trecut pe nesimțite, însă discuțiile dintre participanți au continuat mult după ora de închidere a librăriei.
Halta timișoreană a caravanei „TrAducem Împreună” a marcat în mod evident o reușită atît ca organizare, cît și ca participare studențească și de public. Un concept care trebuie… ba nu, e obligatoriu să fie continuat cu a doua ediție, în 2025, extinzînd numărul de orașe vizitate. Echipa ARTLIT, din care rotița cea mai eficientă și energică a fost traducătoare Simina Popa, merită toate laudele și felicitările. Activitatea tăcută, singuratică, desfășurată în culise știute de prea puțini a traducătorilor literari trebuie pusă în lumină, adusă în mijlocul oamenilor. Pentru că ei, traducătorii, duc cu adevărat greul culturii scrise din România, susținînd prin efortul (și mai ales pasiunea!) lor acele șaptezeci de procente din piața editorială de la noi.
