/

Editorial nr. 7-8/2022

1955 vizualizări
Citiți în 3 de minute

De-a lungul timpului a trebuit să-mi mut biblioteca de mai multe ori. A fost inclusiv o perioadă de tranziție, în care majoritatea cărților au stat închise în cutii aproape doi ani, așteptînd viitoarea despachetare. Am fost dintotdeauna un bibliofil, un pasionat colecționar de ediții succesive, chiar dacă nu neapărat din cele mai rare. Deși nici de la acestea nu mă dădeam în lături, dacă le găseam în anticariate la un preț rezonabil. Ideea e că începînd cu gimnaziul și pînă m-am gîndit c-ar fi momentul să urc pe scara evoluției, adică să trec la lectura eminamente digitală, pe Kindle, biblioteca mea s-a tot extins – exponențial cu spațiul pe care m-am străduit să i-l ofer pînă la actuala, generoasă, situație locativă.

Totuși, la un moment dat, acum mai mulți ani, m-a cuprins o ciudată dorință de emancipare. Inevitabilă, dacă e să ne gîndim la avantajele incontestabile ale formatului ebook. În România primilor ani 2000 așteptam și cîte trei luni vaporul care-mi aducea de peste ocean cărți trimise cu sacul de un concetățean stabilit acolo. Asta ca să amintesc doar argumentul accesibilității… Am calculat și-am cugetat bine – și am concluzionat că-mi pot călca pe inimă într-un mod avantajos. Așa că mai mult de jumătate din bibliotecă, mii bune de volume bune și foarte bune, au ajuns înapoi în cutii, iar cutiile au fost ridicate, cu titlul de donație, de elevii școlii din satul în care mă mutasem. Însă cele mai rîvnite colecții de SF în traducere românească, împreună cu exemplare deja rare din primele mele traduceri, au ajuns pe OLX, la licitație. Astfel mi-am putut cumpăra un Kindle de ultimă generație (a 5-a, antică față de a 11-a, la cît s-a/am ajuns acum).

Listei de avantaje i s-a adăugat, astfel, ca prin minune, o suprafață de shelf space cum nu mai avusesem din școala generală!

Dar, așa cum era de așteptat, asta n-a însemnat decît un nou început. În prezent, rafturile bibliotecii mele, suplimentate oricum, gem iarăși sub dulcea povară a celor mai noi apariții editoriale, titluri inedite sau reeditări. Singura diferență este că la fel se întîmplă și cu rafturile virtuale ale Kindle-ului. Căci bibliofilia, vezi bine, evoluează și ea odată cu timpurile.

MIRCEA PRICĂJAN s-a născut pe 2 septembrie 1980, la Oradea. A absolvit Facultatea de Litere din orașul natal. A debutat în 1997, cu proză scurtă, în suplimentul unui ziar local. A publicat romanele În umbra deasă a realității (Editura Universității din Oradea, 2002), Calitatea luminii (Polirom, 2016), Pumn-de-Fier (Polirom, 2018), Murmur (Humanitas, 2023) și volumul de proză scurtă Perseidele (Charmides, 2019). A tradus din limba engleză peste 60 de volume. A îngrijit apariția mai multor reviste literare online, deopotrivă în română și engleză, iar în anul 2012 a fondat Revista de suspans. A editat două antologii tematice de proză scurtă. În intervalul 2003–2020 a fost redactor la revista de cultură Familia, iar în anul 2021 a devenit redactor-șef al aceleiași publicații.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Editorial”

Editorial 4/2023

Nu se discuta încă despre cea mai recentă grevă din învățămînt cînd, la o întîlnire cu