Editorial 5/2021

În condițiile acestea, găsesc o singură explicație. Căci numai aceasta poate spulbera-n cazul de față constrîngerile paradoxului. Pasiunea.

158 vizualizări
Citiți în 3 de minute

Trăim fără îndoială, în România, o perioadă extraordinară pentru cititori. Nicicînd înainte nu cred să fi existat o asemenea efervescență editorială. De la traduceri la cărțile românilor, destinate publicului matur și cititorilor mai mici deopotrivă, avem o reală abundență, încît oricine își propune să țină pasul cu noile apariții se vede nevoit să se recunoască înfrînt. De-ar fi să judecăm după cum se mișcă industria noastră a cărții am putea trage concluzia – vai, totuși, greșită! – că sîntem undeva în fruntea clasamentului țărilor – să zic, din precauție, doar – est-europene după apetitul pentru lectură.

Și acesta e-un paradox din cel puțin două puncte de vedere.

În primul rînd, evidența. Nu, sigur că nu sîntem o națiune de cititori, în ciuda dinamicii excepționale a pieței editoriale. Nu atunci cînd declarăm bestseller un titlu vîndut în mai puțin de cinci mii de exemplare. Editurile de la noi care urmăresc să asigure cea mai complexă ofertă – Humanitas, Polirom, Litera, Trei, Nemira – ar trebui, de-ar fi altfel, să figureze în topul business-urilor alături de nume precum eMag sau BitDefender.

În al doilea rînd, îmi vine greu să cred, luîndu-mă spăsit ca exemplu, că timpul le permite chiar și celor care țin în viață această aparență să „consume” cărțile pe care apucă să le cumpere. Pentru că trăim în același timp, în România, dar și aiurea, o perioadă a agitației cronofage – iar cititorii aș paria că sînt primii care simt asta.

În condițiile acestea, găsesc o singură explicație. Căci numai aceasta poate spulbera-n cazul de față constrîngerile paradoxului. Pasiunea. Dragostea pătimașă de carte atît a celor care fac piața editorială să arate ca dintr-o altă lume, mult mai bună, cît și a celor încă extrem de puțini care susțin această piață, deși de cele mai multe ori oboseala și timpul veșnic prea scurt îi împiedică să se bucure pînă la capăt de „comorile” lor. O pasiune capabilă să facă România să pară măcar, în ciuda mult prea multor evidențe, că a ajuns Occidentul din urmă.


Ilustrația copertei este realizată de Radu Afrim.

Mircea Pricăjan s-a născut pe 2 septembrie 1980, în Oradea. A absolvit Facultatea de Litere din orașul natal, cu o teza despre Stephen King. A debutat editorial în 1997, cu proză scurtă, în suplimentul unui ziar local. A publicat romanele În umbra deasă a realității (Editura Universității din Oradea, 2002), Calitatea luminii (Editura Polirom, 2016), Pumn-de-Fier (Editura Polirom, 2018) și volumul de proză scurtă Perseidele (Charmides, 2019). A tradus din limba engleză peste 60 de volume. A îngrijit apariția mai multor reviste literare electronice și a fondat în anul 2012 Revista de suspans. A editat două antologii tematice de proză scurtă. Este membru al Asociației Române a Traducătorilor Literari, în intervalul 2003-2020 a fost redactor al revistei de cultură Familia, iar din anul 2021 este redactor-șef al aceleiași publicații.

Lăsați un comentariu

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Editorial”

Editorial 4/2021

Ne-am gîndit să vă propunem pentru acest număr o temă de discuție foarte actuală.

Editorial 1/2021

Ne aflăm la debutul unei noi serii a revistei Familia. Schimbările, în special, administrative, dar, iată,