Poetul român de expresie cehă Mircea Dan Duță își antologhează în volumul bilingv Plíz sujčof jor mobajl foun senťu/Pliz suiciof ior mobail făun senchiu (Next Page, 2020) poeme din patru proiecte distincte, printre care strecoară și câteva inedite; meritul traducerilor românești îi aparține Kateřinei Kozlovská.
Optând pentru o oralitate prozaico-dramatică, poetul e chitit să submineze în aceste versuri toate situațiile oficioase iritante de care se lovește genericul homo socius – de la conduite protocolare justificabile prin natura profesiunii până la mici gesturi de complezență gratuite. Prin urmare, frontul atitudinal pe care alege Duță să-și plaseze solilocviile dialogate este cel dintre galanterie și libidou. În tranșeele limbajului de lemn al secolului XXI, cel tehno-birocratic, întâlnit la toate nivelurile societăților post-industriale, autorul își iterează în stil propriu secvențe de viață aparent inofensive. Supunându-le însă contrafactualității unor fetișuri personale, acestea își dau arama pe față: descoperim cum, scoase din context, toate codurile etice nu sunt decât tot atâtea artificialități șubrede, lesne de abolit de patimile profund umane. Speculațiile auctoriale intentate situațiilor restrictiv-inhibitoare favorizează, din punct de vedere poetic, două planuri: unul erotic, celălalt umoristic.
Vocea poetică din Pliz suiciof… este, așadar, a unui om-etalon în sens dublu, dovedindu-se recalcitrant pentru sistem, dar nostim și brav pentru resursele umane/individualitățile aceluiași sistem. O carte cu mult haz orchestrat autentic de o conștiință poetică ancorată în pluriperspectivism.
A short, but excellent and concentrated analysis of this wonderful book by this czech writing, universally speaking and thinking romanian poet. i wonder whether we, czechs or romanians, are really able to understand those apparently °funny”, but actually so bitter and so deep poems by mircea dan duta, or whether when we do, it will not be too late.