Medic veterinar de profesie, născut în Șimleu Silvaniei, stabilit în Baia Mare. Autodidact. Surprinzător prin viziune și stil, Hajdu Tamás este unul dintre cei mai activi și apreciați fotografi în arta vizuală românească. Un alchimist în căutarea pietrei filozofale, care nu stă ascunsă nicidecum în laboratoare regale, ci mai degrabă în scara blocului sau pe aleea din vecini. Publicat în Punctum și PHOTO Magazine (RO), Practical Photography (UK), LensCratch (USA), Feature Shot (Australia), The Independent și The Guardian (UK), La Republica (Italia) etc. Finalist și câștigător la o sumedenie de concursuri naționale și internaționale de marcă (Sony World Photography, LensCulture Exposure Awards).
După o perioadă de tatonare cu iz experimental în ceea ce privește fotografia, în special cea de interior, Hajdu Tamás migrează cu mare succes de la universurile liliputane închise în spațiul unor tuburi de sticlă la realitatea de-afară. De la un conceptual de laborator, oarecum previzibil pentru un medic veterinar, la un ambient exterior mai puțin guvernabil. De la macro și instrumentar medical, în primele sale proiecte, la fotografie de stradă. Mutat cu totul într-o altă paradigmă, își schimbă tematica și modalitatea de expresie. Dintr-o realitate fabricată și controlabilă trece și se fixează comod în concretul neprevăzut – dar atât de fertil – al străzii. Calm și fără anestezie. „Vede” color și face fotografie cu inserții de umor absurd uneori, în spații în care pare că nu se întâmplă nimic: alei aproape pustii, grădinile dintre blocuri, curți interioare – aproape toate populate de figuri singulare aflate în maxima lor reprezentare. Cartierul a devenit astăzi șantierul său de creație.
Atent la detalii, la lucrurile mărunte care se pierd în (in)consistența zilei, Hajdu Tamás reînvie o lume rămasă prizonieră în timp, atât ca spațiu eminamente fizic, cât și ca univers cultural. Fiecare fotografie pe care o face poartă o amprentă unică prin poveste și maniera de execuție, cea din urmă apropiată de fotografia pe film. Istorisirile sale sunt când hazlii și ironice, când triste și revelatoare. Nu forțează însă limitele în nicio împrejurare. Nimic nu biciuie în fotografiile sale: umorul e autentic și reconfortant, ironia e bine stăpânită, iar absurdul, tandru. Universul său experimental nu mai e spațiul închis cu storurile trase și miros de eprubete, ci lumea din spatele blocurilor, cu multiplele ei fațete și povești tragi-comice.
În aproape toate fotografiile pe care le face, Hajdu Tamás documentează o metarealitate printr-un asamblaj vizual particular, sensibil diferit de a altor fotografi, dublat de o admirabilă știință a secvențierii unei realități date. Dacă aceeași scenă este dată mai multor fotografi pentru a fi reprezentată vizual, el va vedea diferit și va alege acea încadrare care se află cel mai aproape de esența locului. Adept al unei „diafragme scurte”, Hajdu Tamás trece dincolo de stereotip și transformă realitatea în ceva mult mai aproape de un cotidian testamentar. Despre asta este vorba și în fotografiile care ilustrează acest număr al revistei Familia. O serie fine art despre viața surprinzătoare și nefardată din cartierele orașului Baia Mare.
