Kaddish

Poeme de Radu Vancu

Start
1656 vizualizări
Citiți în 11 de minute
1
- - - - - - - - - -

Scriu pentru ca morții mei să mă iubească mai mult

- - - - - - - - - -

Sub orice poem pe ultimele rânduri ale fiecărei pagini
se presară rumeguș Ca la măcelării Rumegușul din josul 

fiecărei pagini e îmbibat de sânge
Deasupra atârnă carcase de fraze însângerate

- - - - - - - - - -

Pipăie-l tu care citești acum asta Pipăie partea de jos a 
paginii Simte sângele îmbibat în rumegușul de cuvinte

& cutremură-te de milă & scârbă E și sângele meu
E și sângele tău

- - - - - - - - - -

Dumnezeu intrând în măcelăria asta de cuvinte
& punându-și mâinile-n cap & întrebând: Aoleu 

cine v-a lucrat aici? Și-n vreme ce el se pune pe înjurat 
& reparat & meșterit mă întind pe rumegușul însângerat 

Și mă uit cum deasupra mea plutesc carcase însângerate 
& cum deasupra mea atârnă în cârlig de măcelărie creierul 

meu Și cum din creierul meu aburesc morții mei & cuvintele 
mele & se aștern peste inimă în rotocoale ca spuma pe 

cappuccino Se aude cum el bea o gură de cappuccino 
apoi înjură & repară Se vede cum morții mei desenează 

toppinguri colorate peste poeme Cu cât înjură el mai enervat 
cu atât mai colorat e toppingul N-am cum să termin azi futu-i 

urlă Dumnezeu E treabă de mântuială Mă simt cumva vinovat 
Dar și enervat  Știu că acum va cere mai mult Așa că nu mă ridic 

Dau din umeri Să facă el treaba murdară De asta-l plătesc 
Așa-i trebuie dacă nu i-a plăcut Cartea

- - - - - - - - - -

El înjură tot mai urât Morții mei sunt acum 
holograme de vanilie & ciocolată cu extratopping sclipicios

Dinspre el miroase acum a carne putredă
Morții mei sau poate carnea mea miros acum a zahăr ars

- - - - - - - - - -

(Doar pentru că scriu poemele astea
nu înseamnă că sunt viu)


*

- - - - - - - - - -

Manetti & Vellutello au construit, în secolul 16, reprezentări geometrice ale infernului lui Dante (con obținut prin rotirea unui triunghi echilateral la Manetti, tronconică & cu un cilindru străbătând ca o țepușă centrele trunchiurilor de con suprapuse a lui Vellutello). 

Inginerii moderni au făcut studii de rezistența materialelor aplicate pe modelele astea – și au decis că nu țin: așa cum e el reprezentat în geometriile lui Manetti & Vellutello, infernul s-ar prăbuși.

Studii de rezistența materialelor aplicate pe infern: nu cunosc o mai precisă definiție a literaturii.
 

*

- - - - - - - - - -

Poezia e substanța de contrast a istoriei. 

Îi documentează patologiile; îi enunță & denunță bolile și leziunile; îi indică necontenit răul – &, implicit, postulează că bunătatea există. Pentru asta, poezia folosește frumusețea ca pe un marker esențial; toate constelațiile enorme de imagini acumulate în cele vreo patru mii de ani de poezie, în toate culturile și în toate limbile, nu spun decât asta: 

Chiar dacă istoria e o oroare, bunătatea există – & frumusețea e urma trecerii ei prin lume. 


*
 
- - - - - - - - - -

S-a scris dar s-a și murit A fost sânge dar a fost
și sânge Și lumina ca o coajă peste toate

Tu treci și strângi lumina peste tine Ca o coajă Ca
un sânge Ca un scris Îmi aduc aminte cum arată

Fața ta în orgasm Întâi ochii ți se strângeau apoi se 
dilatau ce curgea din ei părea lumină dar era sânge

- - - - - - - - - -

(Doar pentru că scriu poemele astea
nu înseamnă că sunt viu)


*

- - - - - - - - - -

Ai trecut de Starbucksul în care scriu M-ai privit Ochii
ți s-au strâns apoi s-au dilatat Ți-ai pus ochelarii de soare

Dar în urma ta nu mai e soare Nici înaintea ta n-a fost Singura 
speranță e că s-a scris dar s-a și murit 


*

- - - - - - - - - -

Frumusețea nu-i un fenomen estetic. Sau, dacă-i tratată strict ca un fenomen estetic, duce întotdeauna în artă la minorat și sterilitate – ca la decadenți sau la hermetici. Frumusețea nu capătă sens în literatură decât asociată cu problema răului. Care, evident, e una deopotrivă etică, socială, politică, economică, mistică & în atâtea alte feluri. Abia în conjuncție cu toate astea frumusețea devine cu adevărat relevantă. 

Izolată de ele, e doar moft, fandoseală, sclipici, brizbriz, moartea pasiunii & artei. Împreună cu ele, devine carnea & sângele dintotdeauna ale literaturii. 

(Vulnerate & invulnerabile – ca orice carne, ca orice sânge.)   


*

- - - - - - - - - -

Scrii cum ai încerca de pe fundul gropii comune să te
întinzi & să-ți mângâi vecinii de moarte Să-ți treci ca

pe niște mâini mângâietoare poemele peste craniile lor de pe
care carnea s-a șters ca o eroare & să simți carnea 

tremurând consolată Convinsă pentru prima oară că n-a 
fost o eroare Să-ți apleci ca pe o ureche răbdătoare 

poemele peste cuștile piepturilor din care inima s-a șters 
ca o eroare & să asculți până când auzi inima oprindu-se

din plâns Convinsă pentru prima oară că tot ce a trecut
prin ea n-a fost o eroare Să-i recunoști după cum 

tremură fosta carne După cum hohotește fosta inimă 
Ce nu mai e aici carne cântă Precum carnea prietenului meu 

violonist Miklós Lorsi Uite cum îmi cântă carnea ca o vioară
zice uimit Miklós chiar de aici de lângă mine

chiar în vreme ce notez versurile astea Nu te speria
Miklós Cu poezia poate fi și așa Carnea cântă mai bine

după moarte Și cu viorile e la fel zice Miklós Altcineva 
din groapa comună zice Te pomenești că și fututul

o fi mai bun după moarte țipă Zoli Oasele râd toate sau poate
nu chiar toate Recunosc că râd și eu Și-mi trec poemele  

precum niște mâini mângâietoare peste oasele astea care râd
ca niște adolescenți virgini când aud vorbindu-se despre sex 

Care tremură în groapa comună cum au tremurat în pat 
Care se umezesc deodată de lacrimi și spermă 

Vedeți poemele mele astea sunt oase asta e moartea 
ăsta e râsul Îmi trec palma mângâietoare peste voi și

vă simt umede la atingere Ce copii sunteți poemele mele ce 
oase bătrâne tremurând într-o groapă comună 

- - - - - - - - - -

(Doar pentru că scriu poemele astea
nu înseamnă că sunt viu)

RADU VANCU (n. 1978, Sibiu) a absolvit Facultatea de Litere a Universității „Lucian Blaga“ din Sibiu. Este conferențiar la aceeași facultate și redactor la revistele Transilvania și Poesis internațional. A tradus în română din poezia lui Ezra Pound, William Butler Yeats și John Berryman. A coordonat mai multe antologii literare pe diverse teme și a îngrijit ediții din poezia lui Alexandru Macedonski și Alexandru Mușina.
Volume de poezie: Epistole pentru Camelia (2002), Biographia litteraria (2006), Monstrul fericit (2009), Sebastian în vis (2010), Amintiri pentru tatăl meu (2010), Frânghia înflorită (2012), 4 A.M. Cantosuri domestice (2015), Cantosuri domestice (antologie de autor, 2016), Psalmi (2019). Roman: Transparența (2018). Diaristică: Zodia Cancerului. Jurnal 2012-2015 (2017), Răul. Jurnal 2016-2020 (2021). Eseuri: Mircea Ivănescu: Poezia discreției absolute (2007; ediție revăzută și adăugită, 2015), Eminescu: Trei eseuri (2011); Mistica poeziei: Lecturi în literatura contemporană (2013); Poezie și individuație (2014); România vertebrată (2016), Elegie pentru uman. O critică a modernității poetice de la Pound la Cărtărescu (2016).
Dintre cărțile lui, Frânghia înflorită a fost tradusă în turcă (Çiçek Açan Urgan, 2015), iar 4 A.M. Cantosuri domestice în maghiară (Hajnali négy. Otthonos énekek, 2016) și franceză (04:00. Canti domestiques, 2019). Selecții din poemele lui au fost traduse în engleză, germană, franceză, suedeză, spaniolă, italiană, flamandă, bulgară, sârbă, maghiară, turcă, greacă, rusă.

1 Comment

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Poezie”