Poeme de Sorin Smărăndescu

clasare

simțurile mele creponate vin tiptil să te calce
 pe spate îți amintești
  blestemele sparte pe care mi le scuipai în față
   figurinele mici de porțelan
    pe care le-nfigeai în pielea-ți berlină
     jivină tandră jilavă suavă alunecarea mea mentă
      în umbre moloase și groase firele tale de păr
       fine înamoroase ursuze
        pașii tăi albi care-mi lăsau sânge pe buze
       când ruptă de tine-n reverberațiile mele contraste
      urlai cu nesaț prin saloanele vaste uitato
     stinghero
    stocato
   cine-ți mai bântuie astăzi cărările-n creste
  de piatră cine
 ți-e vatră cine te-aruncă în stele
cine te latră 



 
stai că le spun eu

copacul limbajului meu crește aplecat
asupra expresiilor tale copac de alături

de obicei facem schimb de povești prin rădăcini și crengi
traficăm substanțe esențiale sau arome banale

rădăcinile nesățioase ale copacului meu
se întind printre crengile tăcute și primitoare ale copacului tău

nestăvilite mâinile mele se încălzesc la focul tălpilor tale
îl aerează și-l sugrumă tot( )o( )dată

cât de bine ne simțim unul pe celălalt
ce bine ne este împreună nu

știm că atunci când va veni vremea
ne vom reflecta unul altuia uscarea cu bucurie curaj

ne vom trimite reciproc melcii limbi
să ne lingă marginile crăpăturilor fragile

scoarța casantă căzută amestecat între noi
viciile fiecăruia înșelate cu viciile celuilalt

iar la sfârșit vom seca împreună retezați
sub patul cald de frunze extincte

ne va rămâne doar nedespărțirea
să ne îngroape lent în lunga lizieră fecundată

atâtea primăveri la rând cu nepăsare
cât de frumos va fi ne este cât de bine


 
amândoi

astăzi câinii au rămas închiși în cușca lor largă și umedă
presărată cu fecalele din ultima săptămână

nu au primit mâncare de ieri dimineață
nu a fost timp din păcate
ne-am trezit târziu din păcate
copiii s-au dus la școală fericiți
aleea pietruită a ieșit bine de sub buruieni
vasele și rufele s-au spălat de orice păcate
și s-au întins pe cât se poate
toate la uscat

filmele seriale s-au derulat frumos în ritmul lor
ușor adormitor
câte două-două episoade odată două vechi două noi
apoi am ațipit ne-am trezit amândoi
și cumva ne-am grăbit până-n noapte
să citesc din păcate
să mai scriu din păcate
să ne-amintim câte toate s-au fost spus printre șoapte

copiii întorși fericiți de la școală
au adormit fericiți
câinii rămași închiși au ațipit și ei
apoi s-au trezit ațipit iar amândoi
și cumva din nou s-au trezit
au băut apă ascunși de fecale
dar nu și-au mai amintit să latre
de zi sau noapte

casa ne primește
casa cu noi se umflă și crește
casa grea ne lasă
casa de amândoi se golește
casa ne cufundă în tăcere

zilele astea unul din ei o să moară precis
și-o să ne fie un pic mai ușor
o să fim iar doi copii fericiți

noi

 

insonor

aceste fragmente de memorie ar putea recompune
cuvinte versificabile viitura frazelor
ți-ar izbi ușile de perete furia replicilor
ți-ar remixa gândurile incompatibile
într-un hit eligibil

pentru difuzare pe radio new entry
pe orice playlist clasicizabil

imperfecțiuni cărora le spun cuvinte
aceste colțuri pietroase
aceste noduri bătrâne
eu acestor litere împrăștiate
cărora le spun răvășire

privire oarbă
orice fel de pornire împotriva a orice

aceste verbe contaminate încrucișat
ce-ar putea rupe clasamentele verii
ce-ai deveni
ți-ar rămâne realitatea
ciuntită

nu mai e drum înapoi
am lăsat prea mult gunoi în urmă