clasare simțurile mele creponate vin tiptil să te calce pe spate îți amintești blestemele sparte pe care mi le scuipai în față figurinele mici de porțelan pe care le-nfigeai în pielea-ți berlină jivină tandră jilavă suavă alunecarea mea mentă în umbre moloase și groase firele tale de păr fine înamoroase ursuze pașii tăi albi care-mi lăsau sânge pe buze când ruptă de tine-n reverberațiile mele contraste urlai cu nesaț prin saloanele vaste uitato stinghero stocato cine-ți mai bântuie astăzi cărările-n creste de piatră cine ți-e vatră cine te-aruncă în stele cine te latră stai că le spun eu copacul limbajului meu crește aplecat asupra expresiilor tale copac de alături de obicei facem schimb de povești prin rădăcini și crengi traficăm substanțe esențiale sau arome banale rădăcinile nesățioase ale copacului meu se întind printre crengile tăcute și primitoare ale copacului tău nestăvilite mâinile mele se încălzesc la focul tălpilor tale îl aerează și-l sugrumă tot( )o( )dată cât de bine ne simțim unul pe celălalt ce bine ne este împreună nu știm că atunci când va veni vremea ne vom reflecta unul altuia uscarea cu bucurie curaj ne vom trimite reciproc melcii limbi să ne lingă marginile crăpăturilor fragile scoarța casantă căzută amestecat între noi viciile fiecăruia înșelate cu viciile celuilalt iar la sfârșit vom seca împreună retezați sub patul cald de frunze extincte ne va rămâne doar nedespărțirea să ne îngroape lent în lunga lizieră fecundată atâtea primăveri la rând cu nepăsare cât de frumos va fi ne este cât de bine amândoi astăzi câinii au rămas închiși în cușca lor largă și umedă presărată cu fecalele din ultima săptămână nu au primit mâncare de ieri dimineață nu a fost timp din păcate ne-am trezit târziu din păcate copiii s-au dus la școală fericiți aleea pietruită a ieșit bine de sub buruieni vasele și rufele s-au spălat de orice păcate și s-au întins pe cât se poate toate la uscat filmele seriale s-au derulat frumos în ritmul lor ușor adormitor câte două-două episoade odată două vechi două noi apoi am ațipit ne-am trezit amândoi și cumva ne-am grăbit până-n noapte să citesc din păcate să mai scriu din păcate să ne-amintim câte toate s-au fost spus printre șoapte copiii întorși fericiți de la școală au adormit fericiți câinii rămași închiși au ațipit și ei apoi s-au trezit ațipit iar amândoi și cumva din nou s-au trezit au băut apă ascunși de fecale dar nu și-au mai amintit să latre de zi sau noapte casa ne primește casa cu noi se umflă și crește casa grea ne lasă casa de amândoi se golește casa ne cufundă în tăcere zilele astea unul din ei o să moară precis și-o să ne fie un pic mai ușor o să fim iar doi copii fericiți noi insonor aceste fragmente de memorie ar putea recompune cuvinte versificabile viitura frazelor ți-ar izbi ușile de perete furia replicilor ți-ar remixa gândurile incompatibile într-un hit eligibil pentru difuzare pe radio new entry pe orice playlist clasicizabil imperfecțiuni cărora le spun cuvinte aceste colțuri pietroase aceste noduri bătrâne eu acestor litere împrăștiate cărora le spun răvășire privire oarbă orice fel de pornire împotriva a orice aceste verbe contaminate încrucișat ce-ar putea rupe clasamentele verii ce-ai deveni ți-ar rămâne realitatea ciuntită nu mai e drum înapoi am lăsat prea mult gunoi în urmă
Cele mai recente din „Poezie”
EDIȚIA A 12-A, STOCKHOLM
Dacă aș fi știut puterea cuvântului nu aș fi scris. Niciodată.Poate așa Dumnezeu și-ar fi întors
Poeme de Dorina Brândușa LANDÉN
de Florin Gherman
de Vasi Prode