de unde vin eu se merge mai departe
sunt femeia cu gura murdară de sângele tuturor lucrurilor
pe care le-am înghițit
orașul meu e înfășurat în bandă galbenă de avertizare
pe aici nu se trece
de la pătuțul meu până la tocurile
pe care am știut să merg înainte să-mi învăț genunchii să nu
mai tremure nu se trece
în orașul meu îmi tai cordonul ombilical pe întuneric &
lacrimile se înalță ca baloanele de săpun
lacrimile mele deviază cursul tuturor asteroizilor care ar putea să lovească
prin lacrimile mele nu se trece
în orașul meu gravitația ține la sol
doar lucrurile care ar putea să doară în orașul meu învățăm să spunem
iartă-mă înainte să greșim învățăm să purtăm oglinzi la gleznă
să nu privim direct când călcăm peste ceva nevindecat
sunt femeia cu gura sigilată de banda galbenă de avertizare
de la primul meu urlet până la ultimul nu se trece
m-am întins peste viață ca un copil nedorit
mică și vulnerabilă
cu limba purpurie și ascuțită
mă arunc în lume fără să îmi calc rochia fără să cer binecuvântare
cu încăpățânarea animalului prins în capcană
traversez masa pe vârfuri & jonglez
cu cele trei capete ale cerberului înainte să se oprească sângerarea
din jugulară
pisică sălbatică și paria
exersez ochii dați peste cap
în camera în care copiii își abandonează păpușile
în timp ce alte mâini îmi cară plasele cu mandarine și
alte guri îmi compătimesc trupul prea îngust
cuvintele dezordonate și neputința
cu oasele clădite pentru un 7 pe richter
îi dau inainte înflorind și explodând
balerină bătrână cu inima infertilă
motel de provincie cu perdele îmbibate în tutun
fetița cu chibrituri & voce pițigăiată
gata să ardă la nevoie palatul tatălui
mică vulnerabilă și tanc
scuip bobul de mazăre direct
în patul prințului pe care îl asteaptă (de acum)
ani
de insomnii
alarma de dimineață ne întrerupe
închid ochii
în buncăr se aprinde lumina
am cotrobăit lumea
am ornat crestele munților cu praf de cacao
am pus apă de mare în forme de gheață &
le-am lins iarna
când mă simțeam lipsită de apărare
m-am jucat în fosta casă de pariuri
m-am jucat
de-a vrabia care se izbește de geam
de-a mama și de-a tata
când nu se mai iubesc
de-a românia la mondialul din ’98
am spălat pereții de urină
am strivit cărăbușii
care căutau adăpost în palma mea
nu am dormit niciodată ziua
mi-am tatuat pe corp deadline-uri
termenul de valabilitate a dinților de fier
data extincției creaturilor ambidextre
mi-am rugat iubitul să mă lovească
& am sperat că pielea vânătă
va anula ceea ce nu poate erupe
am confundat dragostea
cu un scafandru care înoată
printre drone navale
în pereții inimii mele
s-a infiltrat apa
închid ochii
în buncăr mă vopsesc blondă
& trec
prin moartea ta
ca un buldozer prin poiana cu fragi
acest poem opac
amc
pot purta în sfârsit șosetele tale
fără să plâng
o bancă în mijlocul verii
(cine a stat aici înaintea mea
cine a mai stat aici
cine a stat)
dureri de genunchi
(–)
furie
(–)
bani
(+++)
am suficient pentru a apela la o ghicitoare
care să-mi spună ce mai e de salvat din tine
am suficient pentru a apela la o ghicitoare
care să-mi spună cine a stat aici înaintea mea
am suficient cât să cumpăr:
- cărți (capcane pentru dopamină)
- haine (capcane pentru dopamină)
- stickere fosforescente verzi pe care să le lipesc
peste semafoare când vreau să traversez
amc am învățat cum să mă opre
fix înainte de dezastru
te lepezi de satana
mă lepăd
ani de insomnii
n-o să cad
o să dansez în pantofii de sticlă
deasupra acestui oraș dement
tocurile mele vor perfora conductele
& prin scurgerile chiuvetelor
vor intra în casele voastre
libelule lungi cu aripi rigide care
vă vor umple oglinzile
și paharele
și aerul
n-o să cad
voi rămâne în echilibru
pe străzile înguste
în timp ce mâinile mele
se vor lungi & vor descoji blocurile
de tencuială
ca pe niște fructe exotice
n-o să cad
nici când asfaltul o să se surpe
nici în epicentrul cutremurului
nici atunci când vă veți închide ochii
și veți aștepta gloanțele de lumină
crezând că v-ați salvat
n-o să cad
zilele și nopțile vor trece
se vor încolăci unele peste altele
și nimeni nu va înțelege
că acesta
nu este cuvântul cădere
nici fractura inimii
nici dizolvarea ei
acesta este cântecul de leagăn al ralucăi
în care furia crește
ca o magnolie neagră
într-un vulcan
stins
Arcane survolează și cartografiază foarte multe teritorii poetice. Uneori, Arcane e magie pură și se construiește strunind pocaluri, artefacte și ambrozie. Alteori, Arcane e acel sens abscons la care ajungem după foarte multe relecturi. Există și momente în care Arcane aduce poezia în tărâmul geek, unde imaginația guvernează peste faptul cotidian. Când intră în sfera tarotului, arcanele baleiază între călătoria spirituală și autoreferențialitatea care poate da naștere celor mai de impact versuri. Arcane încapsulează poezia sub formele sale variate: antologii tematice, debuturi surprinzătoare, reeditări îndelung așteptate și experimente care potențează epifanii literare. (Andrei Zbîrnea, coordonator colecție)
