/

Fată, femeie, alta

Fragment în avanpremieră din romanul „Fată, femeie, alta” de Bernardine Evaristo, în curs de apariție, în traducerea Adinei Ihora, la Editura Corint Books, în colecția Corint Fiction coordonată de Ana Antonescu. Acestui roman i s-a conferit Booker Prize 2019.

1706 vizualizări
Citiți în 20 de minute

Mama 

poartă o ţinută de casă cu flori de un portocaliu stins în­mănuncheate deasupra sânilor 

are brațele goale, părul este liber să stea ridicat în sus în unghiuri trăsnite 

ţine spatele drept, pentru că a fost învățată să stea dreaptă şi cu picioarele încrucişate pe podea, aşa cum îi spune fiicei sale atunci când se cocoşează, stai dreaptă și vorbește corect, de ce te exprimi ca zurbagiii de copii de pe stradă 

Mama 

ale cărei picioare sunt puternice și au cicatrice de la mersul desculţ pe solul împădurit

Mama 

scoate găluştele de igname cu mâna, le înmoaie în sos, vorbind între două îmbucături 

să admirăm, Carole, geniul geometriei hiperbolice, în care suma unghiurilor este mai mică de 180 de grade 

să admirăm modul în care au descoperit vechii egipteni cum să măsoare un câmp cu formă neregulată 

să admirăm faptul că X a fost doar o literă rar întrebuinţată până la apariţia algebrei, care a făcut din ea ceva special care poate fi dezvăluit pentru a‑i descoperi valoarea sa reală 

vezi tu, matematica este un proces de descoperire, Carole, este ca explorarea spațiului, planetele au fost dintotdeauna acolo numai că ne‑a luat mult timp să le găsim

„O lectură obligatorie despre Marea Britanie modernă și despre condiția femeii… Un roman impresionant, intens despre viața familiilor britanice de culoare, strădaniile, suferințele, veselia, dorurile și despre iubirile lor… Stilul autoarei este pasional, acid, clocotește de energie și umor. În această carte nu există nici măcar un moment de toropeală, iar ritmul nu îți îngăduie să te îndepărtezi de avântul ei. ”– Juriul Booker Prize

*

Mama cea isteață care a învățat‑o să‑i aşeze pe X și pe Y în calcule complicate și să aibă încredere că acestea îi vor da rezultatele corecte 

cât de mult îi plăcea să memoreze ecuația pătratică atunci când colegii ei de clasă habar nu aveau ce însemna asta 

cât de mult îi plăcea să exceleze într‑un domeniu, să se remarce 

așa cum a făcut‑o cu siguranță în ziua următoare la La­Tisha, după ce o convinsese pe Mama (care era destul de naivă în orice privință cu excepția matematicii) că se ducea la o petrecere în pijamale 

când era de fapt la o petrecere ticsită de adolescenți care se înghesuiau pe coridor, cu draperiile lăsate, mobilierul tras pe margine în living, două lămpi de pe măsuţe acope­rite cu cârpe roșii de şters vasele, creând o atmosferă de club de noapte 

pe când fetele stăteau în grupuri şi dansau stânjenite în mijlocul încăperii, băieții zăboveau pe lângă pereți, iar Busta Rhymes[1] se auzea suficient de încet pentru a nu face vecinii să bată la uşă 

și LaTisha striga la toată lumea să nu se cherchelească şi să nu se poarte urât, și nimeni nu avea voie în dormitoare sub ameninţarea pedepsei cu moartea, și categoric nu se fumează, iar la prima adiere de „iarbă” avea să‑i dea afară pe făptași pentru că, pe cuvântul meu, cu asta nu e de glumă 

însă Carole bea pentru prima dată în viața ei și s‑a cherchelit repede cu vodcă și un suc de lime atât de dulce, încât 

abia a observat că avea 40% alcool, a golit câteva pahare prin­tr‑un pai de băut cu serpentine fluorescent ca și când ar fi fost nişte limonadă într‑o după‑amiază caldă de vară 

Romanul urmărește viața a douăsprezece personaje, unsprezece femei și o persoană transgender, non-binară, majoritatea de culoare, din Marea Britanie. Ele se află în căutarea unui viitor, a unei case, a unei iubiri, a unei mame absente, a unui tată pierdut, a unei identități, a unui gen, a unei existențe și, în treacăt, a fericirii. Prin intermediul personajelor sale, romanul străbate 120 de ani de istorie a Marii Britanii.

când sosiră Trey, fratele mai mare al Aliciei care studia Științele Sportului la universitate, și gaşca sa 

îşi făcuseră în sfârşit apariţia nişte tipi marfă, de‑a drep­tul beton, care se dădeau mari în living, mult mai ca lumea decât băieții de vârsta lui Carole, care încă mai trăgeau fe­tele de codiţe la locul de joacă și apoi fugeau chicotind 

a început să danseze mai provocator în fața lor 

bucuroasă că LaTisha o forțase să se îmbrace frumos, și mai scoate‑ţi capul din cărțile alea bune de nimic și maturi­zează‑te, Carole 

sperând că rujul pe care îl purta pentru prima oară nu se ştersese când își ţuguia buzele într‑un botic sexy 

în timp ce‑şi flutura peruca lucioasă de Cleopatra, care îi ajungea până la umeri 

pe când își unduia șoldurile ca fetele din videoclipurile muzicale, purtând pantalonii sexy din PVC pe care îi împru­mutase de la Chloe, pantofii cu toc pe care îi împrumutase de la Lauren şi care îi făceau dintr‑odată picioarele să pară foarte lungi și frumos conturate 

când a observat că el o privea ca și cum ar fi fost Aleasa, chiar dacă înainte nu‑i dăduse nicio atenţie când mergea pe strada principală 

nimeni nu o privise vreodată în felul în care o privea Trey în seara asta, cum privea minusculul top care‑i arăta formele, care crescuseră de la zero la ceva super‑mare în ultimul an 

astea de unde mai apăruseră? 

ea și LaTisha conveniseră că biologia umană era atât de ciudată și de arbitrară, frate

cu o asemenea audienţă, s‑a trezit învârtindu‑se în mij­locul livingului cu brațele întinse, aşa, de‑al naibii, învârtin­du‑se de zor deoarece băutura o făcea să se simtă atât de liberă, iar emoțiile atât de efervescentă, și era pur și simplu atât de atrăgătoare pe când se învârtea pe mormăielile lui Busta, cu vibrațiile emise de difuzoare înfăşurându‑i cor­pul, până ce învârtirea ajunse de la picioare la cap, iar ea s‑a prăbuşit pe neaşteptate, și aproape că a regurgitat chipsu­rile pe care le mâncase mai devreme, și a auzit râsete, și aşa îi trebuia dacă se dădea mare 

numai pentru a fi salvată de la o situaţie extrem de stân­jenitoare de Trey, care a plonjat în mulțime, a ajutat‑o să se ridice, i‑a spus că va avea grijă de ea, și ești atât de sexy încât ar trebui să fii arestată, domnişoară 

a cuprins‑o în brațe, nu mai fusese îmbrățișată de ni­meni de la zece ani și începuse să evite storcirile claustro­fobe ale mamei 

Mami era caldă și moale, pieptul lui Trey era tare, iar când a ridicat privirea spre el, ochii lui cenușii erau blânzi când se uitau adânc în sufletul ei 

iubire, asta era iubirea? chiar dacă abia se întâlniseră și încă îi mai era puțin rău? 

Trey – a încercat ea să rostească pe tăcute, Carole & Trey sau poate că era T‑R‑A‑Y[2]? o, nu, nu ar merge, nu s‑ar putea căsători cu un accesoriu pentru bucătărie, lol, căsătorie? uau, de unde a mai apărut şi asta? OMG, soţiorul, el era vii­torul ei soţior? 

mâna lui îi mângâia capul, ea ar fi dorit să nu facă asta, ar fi putut să‑i cadă peruca 

el i‑a spus că avea nevoie de aer curat, ești atât de deli­cată încât trebuie să am grijă de tine, Domnişoară 

abia aștepta să‑i spună lui LaTisha, care ar fi fost atâââât de geloasă şi totuşi s‑ar fi bucurat pentru ea, ai crescut, Carole 

el a condus‑o prin aglomeraţia de pe hol, a scos‑o cu grijă pe ușa din față, era întuneric afară, cu excepția lumini­lor de la felinarele stradale și era rece 

când au ieşit afară, el a ghemuit‑o strâns sub brațul lui, ca și cum capul ei ar fi fost un pachet pe care îl ducea, iar când a încercat să‑l ridice nu a reuşit și capul i se învârtea și se simțea subjugată de colonia lui, sau era deodorant? de fapt, mirosea a odorizant 

se vor opri să se sărute? primul ei sărut, nu cu limbă, ceea ce era dezgustător, ci delicat, pe buze, ca în filmele vechi alb‑negru pe care îi plăcea lui Mami să le urmărească 

„Bernardine Evaristo este una dintre acele scriitoare care ar trebui citită de oricine, oriunde. În poveștile ei se intersectează personaje pragmatice cu istorii captivante despre Marea Britanie de azi.“ ― Elif Shafak

cu excepția faptului că nu‑și putea scoate capul de sub axila lui, în timp ce el o conducea în afara proprietăţii 

se simţea ca şi când ar fi fost ridicată în aer, plutind pe aripile iubirii, ăsta nu cumva era un cântec? s‑au îndreptat spre aleea scurtă care ducea spre Roxleigh Park, pe ale cărei leagăne ea și LaTisha își petrecuseră copilăria, discutând despre sensul vieții și reflectând la iminenţa noului mile­niu, care avea să fie ceva super‑epic și bizar‑sci‑fi, pe când își avântau picioarele în aer și simțeau vântul suflând prin­tre cărările dintre codiţele lor împletite 

a dus‑o peste micul pod care traversa pârâul și prin poarta care era de obicei încuiată, până când consiliul a re­nunțat la înlocuirea lacătului 

nu erau singuri 

a auzit şi alte voci

a mai încercat o dată să privească în sus, era ca și când capul îi era strâns într‑o menghină și nu mai păşea pur şi simplu, ci era forţată să meargă 

apoi s‑a trezit trântită la pământ cu faţa în sus, simţea iarbă umedă pe spatele gol, pe picioare și pe brațe, voia să doarmă fie şi cinci minute minunate, a simțit ochii închizân­du‑i‑se, când i‑a deschis nu mai putea să vadă, era legată la ochi, brațele îi erau prinse deasupra capului 

cum i‑au scos hainele? 

apoi 

corpul 

ei 

nu a mai fost

numai 

al 

ei 

le‑a 

aparținut 

lor 

iar ea, care iubea numerele, a devenit afonă la matematică 

nu putea să numere, nu voia 

simțind părți de corpuri străine pe și în locuri ale corpu­lui ei care erau atât de intime, atât de obscene, încât nu le simțise nici chiar ea singură 

o dureadureadurea 

încontinuuîncontinuuîncontinuu, la infinit, ceea ce în­semna ceva fără sfârșit, ca 0,333333 sau 0,999999, cu ex­cepția faptului că asta se va termina, deoarece scopul vieții era să călătoreşti spre finalul ei, altfel nu era viață, cele două 

erau inseparabile, așa cum i‑a spus Mami o dată privind cu tristeţe fotografiile ei vechi de la nuntă 

Carole s‑a obligat să se gândească la numărul ei prefe­rat, 1729 

singurul număr care poate fi suma a două numere la pu­terea a treia în diferite moduri 

unu la puterea întâi este unu 

doisprezece la puterea a treia este 1728 

adună‑le pentru a obține 1729 

mai sunt, de asemenea, zece și nouă, fiecare la puterea a treia, care înseamnă atunci 1000 + 729 

după ce au trecut minute sau ore sau zile sau ani sau mai multe vieți, a încetat 

tânjeai după asta şi, apropo, ai fost grozavă 

apoi au plecat

și 

la fel 

şi 

ea.

Traducere de Adina Ihora


[1] Busta Rhymes (n. 1972), cântăreț, rapper, compozitor american (n. red.).

[2] În limba engleză, tray înseamnă „tavă” (n. tr.).

Bernardine Evarito este autoarea a opt cărți de ficțiune, inclusiv romanul Fată, femeie, alta – recompensat cu Premiul Booker în 2019. În 2020, a fost răsplătită cu Indie Book Award for Fiction, iar la British Book Awards a câștigat atât premiul Fiction Book of the Year, cât și Author of the Year. În iunie 2020 a devenit prima femeie de culoare și prima scriitoare britanică de culoare care a ajuns în topurile de ficțiune din Regatul Unit. Cărțile ei pot fi citite acum în mai multe limbi pe tot mapamondul. Este profesoară de scriere creativă la Brunel University din Londra, vicepreședinte ales pe viață al Royal Society of Literature, membru onorific al St Anne’s College, University of Oxford, și membru onorific al American Academy of Arts and Sciences. A înființat Brunel International African Poetry Prize, programul de mentorat Brunel International African și a participat la înființarea Spread the Word Britain și a primei companii teatrale pentru femei de culoare, Theatre of Black Women.

În 2021, a lansat seria „Black Britain, Writing Back”, în colaborare cu Penguin Books, pentru a promova scriitori britanici de culoare, din secolul trecut. S-a născut la Londra, unde locuieşte și în prezent.

Puteți citi mai multe despre autoare aici: https://bevaristo.com

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Avanpremiere”

Vocile Penelopei

Editura Universității de Vest din Timișoara vă prezintă în avanpremieră un fragment preliminar din Vocile Penelopei.

Paragina

Consulul nu avea nimic extravagant și, cu atât mai puțin, sobru, protocolar, distant, înțepenit. E adevărat