Regizorul thailandez Sitisiri Mongkolsiri a regizat seria TV Girl from Nowhere (2018 – 2021), Sang Krasue (2019) și Hunger (2023), o satiră socială care dezvoltă, pe de o parte, relația dintre cei bogați și puternici, cărora li se cuvine totul și, pe de altă parte, dimensiunea celor fericiți cu puținul pe care îl au. În acest sens, într-un interviu, regizorul chiar se întreabă retoric: „dacă bogații au totul, atunci de ce sunt atât de înfometați?”
Scenariul este semnat de Kongdej Jaturanrasamee, la rândul său, regizor, scenarist și membru activ al formației thailandeze de rock alternativ Si Tao Thoe, cu ceva notorietate în anii ’90. A scris scenariul pentru Sayew (2003), comedie pe care a și regizat-o alături de Kiat Songsanant, dar și pentru Jod mai rak (The Letter, 2004), pentru filmul de arte marțiale al lui Tony Jaa, Tom-Yum-Goong (The Protector, 2005) ori pentru Noo Hin: The Movie (2006), Me… Myself (2007).
Actrița din rolul principal, Chutimon Chuengcharoensukying, este cunoscută și ca model în industria modei. Cele mai apreciate roluri ale sale, de adolescentă rebelă, sunt cel din Die Tomorrow (2017) și din Bad Genius (2017), pentru care s-a remarcat și la Festivalul de filme asiatice de la New York din același an. În Happy Old Year (2019), regizat de tânărul regizor Nawapol Thamrongrattanarit (cunoscut și pentru 36 (2012) și pentru Mary is Happy, Marry Is Happy (2013) – Chutimon Chuengcharoensukying o interpretează pe Jean, o tânără care vrea să își pună ordine în viață. În Hunger, este Aoy, tânăra care prepară tăiței pentru familia sa și pentru cunoscuți, fericită cu viața pe care o duce, până în clipa în care este recrutată de echipa Hunger. Posibilitatea ca Aoy să părăsească afacerea familiei și să se alăture echipei de la celebrul restaurant de lux „Hunger”, în frunte cu faimosul, dar exigentul și extrem de creativul chef Paul se transformă, previzibil, în ocazia ca oricare dintre discipoli, odată ce deprind meserie și consideră că pot canaliza energia creativă din bucătărie în diverse produse culinare, să devină, la rândul lor, chefi.
Foarte diferit de filmul omonim din 1983, The Hunger (debutul regizoral al lui Tony Scott), care îi aducea împreună pe Catherine Deneuve, David Bowie și pe Susan Sarandon, Hunger (2023, în regia lui Sitisiri Mongkolsiri) surprinde relații de putere maestru – discipol. Severitatea chef-ului este pusă în relație cu rafinamentul celor mai exotice feluri de mâncare, cu nazurile culinare, cu capriciile cele mai sofisticate, conturându-se, treptat, imaginea căpcăunului care pune limite atât de ridicate, încât discipolii săi devin, la rândul lor, torționari pentru alții. În final, spitalizat, chef Paul își amintește de copilul pedepsit, umilit, care gustă din icrele negre ultrascumpe ale stăpânului și care aveau gust de bălegar. „Nici măcar nu sunt bune”, și-a zis băiatul când a dus la gură conținutul borcanului spart și împrăștiat pe podea. Umilința copilului de atunci se transformă în intransigența adultului de acum, cel mai creativ și mai apreciat chef din Thailanda. Intimidant, discreționar, chef Paul își insultă angajații, pe care îi traumatizează emoțional, aducând la rangul de artă gastronomia.
Realizat pentru Netflix, filmul Hunger surprinde culisele unei bucătării în care se prepară tot soiul de mâncăruri exotice, unde nu lipsesc invidia, intrigile ori dorința de afirmare. Filmat în 2023, în Bangkok și Phuket, acțiunea filmului Hunger are loc în Thailanda (preponderent în spații închise, de restaurant sau de locuință, cu excepția scenei de la piscină și a vânătorii de tucan), fiind o satiră la adresa inechităților sociale, pornind de la ideea că mâncarea este necesitate pentru unii și moft pentru alții.
Chef Paul (interpretat de Nopachai Chaiyanam) crede că „mâncarea este o scuză a celor care nu pot scăpa de sărăcie”. O replică în răspăr este rostită de Aoy, eroina venită din mahalaua thailandeză, unde gătea tăiței la wok, când ajunge în bucătăria-sanctuar a restaurantului luxos unde își va începe ucenicia: doar prin muncă reușești. Mâncarea încapsulează povești despre cine suntem, despre emoții, despre moștenirea sufletească pe care o lăsăm.
Hunger are câteva note dark, de la scena în care bogătașii sfâșie cu dinții carnea însângerată, la cea în care echipa de bucătari participă la vânătoarea de tucani. Numai cei din înalta societate își pot permite serviciile oferite de chef Paul. Aoy învață repede tehnicile de a găti, își dă seama de resorturile propriilor alegeri și i se oferă ocazia, în scurtă vreme, să conducă propriul restaurant, să își recruteze propria echipă. Banchetul din final constituie o suită de probe fanteziste, pentru a demonstra superficialitatea celor care creditează un nou star, indiferent de domeniu.
Hunger merită văzut, pentru momentele de suspans și pentru situațiile-limită, dar și pentru a descoperi diversitatea culinară ori elementele de tensiune artistică. Destul de previzibil, Hunger nu e, totuși, un film slab, asemănându-se, prin satira socială, cu Parasite (în regia lui Bong Joon Ho, 2019), cu Triunghiul tristeții (în regia lui Ruben Öslund, 2022) ori, prin tematică și răsturnare de situații, cu The Menu (în regia lui Mark Mylod, 2022).
