/

ChatGPT vs. Bican

1353 vizualizări
Citiți în 8 de minute
1
Florin Bican, Petarde și pocnitori. Poveste de sărbători, Arthur, București, 2023, cu ilustrații de Andrei Măceșanu

Am avut de curând o discuție în contradictoriu cu un tip care e mare adept al folosirii inteligenței artificiale, iar discuția a alunecat pe nebănuite de la un nivel general, să-i spunem, la literatură. Distinsul meu preopinent era convins că în scurt timp folosirea inteligenței artificiale va produce o adevărată revoluție în domeniul specific al cărților pentru copii. Ideea de la care pornea era următoarea: practic, spunea el, oricine va putea să-și creeze singur, în confortul propriei case, cărțile destinate celor mici, cărți scrise și ilustrate de IA. Mai mult chiar, acestea ar fi superioare cărților cumpărate de-a gata, putând fi personalizate și adaptate la milimetru pentru a satisface nevoile culturale și educative ale copilului din dotare.

Sigur, în teorie avea dreptate. Oricine poate intra pe Chat GPT sau pe un site asemănător pentru a-i cere să scrie zece povești de noapte bună, de pildă, iar acesta se va executa, oferindu-i pe loc textele solicitate. Am făcut și eu experimentul acesta, iar rezultatele au fost surprinzătoare. Cel puțin din punctul de vedere al rapidității, pentru că în câteva secunde am primit rezultatele. Altfel, poveștile erau super-mediocre, dacă nu chiar tâmpite. N-aveau niciun haz, nici urmă de personalitate. De fapt, nu erau literatură. Erau doar texte. Pentru prea mulți părinți, asta e suficient, pentru că atunci când așteptările sunt scăzute, e ușor să găsești ceea ce-ți trebuie.

Adevărul e că mulți părinți caută cărți practice, cu o aplicabilitate imediată, de fapt, cărți de dezvoltare personală pentru copii, domeniul în care inteligența artificială se va descurca cu siguranță. Nu neg că există posibilitatea ca lucrurile să se îmbunătățească în câțiva ani, dacă nu chiar în câteva luni, așa cum credea interlocutorul meu, care m-a asigurat că copiii se vor bucura teribil de astfel de creații, deși sunt sceptic. Pentru a încheia discuția, i-am răspuns că sunt convins de lucrul ăsta, așa cum sunt convins și că fiul meu se va bucura de orice ieșire la KFC sau McDonald’s, ceea ce nu înseamnă că ar trebui să-mi fac un obicei zilnic din a-i servi junk food. Iar asta se aplică cu atât mai mult în cazul cărților, al hranei spirituale.

Cum putem fi de acord cu atâta ușurință să le dăm copiilor produse literare mediocre – căci sunt mediocre – îmi depășește puterea de înțelegere. Comoditatea e o scuză, economia e o scuză de asemenea, dar scuze putem găsi mereu. Culmea e că ideile de felul ăsta vin adesea de la persoane care și-ar permite lejer să cumpere cărți adevărate, scrise de oameni, dar care preferă produse la mâna a doua. Doar timpul va decide cine a avut dreptate.

***

Trecând de la inteligența artificială la cea naturală și sclipitoare, ajungem la cea mai recentă apariție din seria de autor Florin Bican: Petarde și pocnitori. Poveste de sărbători. Îl apreciez pe Florin atât ca om, cât și ca scriitor, el fiind, după părerea mea, cel mai înzestrat autor român de cărți pentru copii din prezent. Iar când vine vorba de poezii, pe care fie le scrie, fie le traduce magistral, e de neîntrecut. Pentru mine, sunt spectaculoase deopotrivă bogăția lingvistică și ingeniozitatea cu care își construiește fiecare vers și volum în parte.

Povestea pe care ne-o oferă conține și de data asta o mulțime de trimiteri culturale care vor face deliciul celor care le pot identifica sau decoda. „Flatulențiu Aurel/ era un copil model./ El nu se scobea în nări,/ nu-mpingea bunici pe scări,/ nu scria pe zid măscări,/ nu fugea după fetițe/ să le tragă de codițe.”

Un copil perfect, ce mai! Poate prea perfect ca să fie adevărat: îi plăcea școala, era silitor, cuminte și plin de calități admirabile. Însă, pentru că nu poți scrie o carte pentru copii în care totul merge perfect, „el avea doar vicii: petarde și artificii”, pe care nu se mai sătura să le folosească, spre disperarea tuturor celor din jur. „Fiind el bun și la chimie,/ era și normal să știe/ cum anume să combine/ nitrați, capse, glicerine/ pentru a putea obține,/ în laborator, efecte/ pirotehnice perfecte.” În peisaj apare și Moș Crăciun, cu tot cu reni și sac, care are un cadou-surpriză pentru micul nostru erou. Nu vreau să vă dau spoilere despre final, dar acesta e cu adevărat exploziv.

Ilustrațiile lui Andrei Măceșanu sunt pur și simplu minunate, potrivindu-se perfect cu rafinamentul volumului. Ca detaliu anecdotic, la lansarea de la Cluj a cărții, care a avut loc la Librăria Book Corner, au vorbit doi reprezentanți ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență și un fost voluntar la o asociație de protecția animalelor, care au subliniat importanța folosirii cu moderație și grijă sporită a materialelor pirotehnice pe perioada sărbătorilor.

Alex Moldovan s-a născut în 1977 la Cluj, unde locuiește și acum. E pasionat de literatura pentru copii, de jazz și e voluntar la o asociaţie pentru protecţia animalelor. A terminat Filozofia, a tradus peste treizeci de cărţi și a fost librar. După ani, a simţit din nou nevoia să scrie și și-a făcut un blog. I-a spus Bicicleta galbenă. În 2016 a publicat la Editura Arthur primul său roman pentru copii, Olguţa și un bunic de milioane. Băiețelul care se putea mușca de nas e primul său album ilustrat.

1 Comment

  1. Pe oameni îi știm, sunt semenii noștri, rude, prieteni, colegi, cunoscuți, necunoscuți. Mașina e alteritatea supremă, chiar dacă funcționarea sa e opera unui inginer proiectant ori a unei echipe. E ceva impersonal, rece, fără suflet, fără afectivitate, care sperie, provoacă reacții negative. Dar omul a lăsat în seama inginerilor și a ingineriilor multe procese repetitive, ușurându-și viața. Când vine vorba despre industriile creativității, omul descoperă că nu e în regulă, că parcă s-a ajuns prea departe. Și-atunci piața se va nișa corespunzător: vrei artiști autentici, plătești. Vrei lucruri de duzină, just for fun, ingineriile se execută exemplar. Dar atenție, vorbim despre industriile creativității, care tot regulile pieței sunt făcute să respecte, dincolo de ceea ce cred și spun nostalgici ori actanți-producători ai culturii. Va veni un timp, îl trăim parțial, când un instagram al artei îți va furniza câți quasi-dali și quasi-picasso vrei, când un tiktok al științei te va îndopa cu popularizare a geologiei și a rețetarelor mnemotehnice, când un youtube al filosofiei te va iniția în axiologie și praxiologie, îmbinându-le atrăgător, când, în fine, un facebook al literaturii pentru copii, că de-aici a pornit discuția, va furniza, personalizat, câte povești i se vor cere, pentru toate felurile imaginabile de copii, fizic, mental, afectiv, comportamental, lingvistic etc. Și undeva, în spatele monitoarelor, un operator pc își va aminti că au fost niște vremuri, ce vremuri, când se plăteau drepturi de autor pentru scrierea de povești.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Cartea pentru copii”