Bluebook O, liniile drepte pe plajele lumii mistere desecretizate un tată purtându-și fetița pe umeri prin pădurea jilavă dinspre circ spre oraș așa cum toți tații în acea seară își purtau fetițele pe umeri de la circ prin păduricea dintre parc și terenurile de tenis de la baza Pescărușul unde sportul miroase a metal cangrenat de gradene și literele au fost pictate demult De dinainte să mă nasc eu? Da! Și tata a bătut mingea acolo dus și adus de tatăl lui pădurea înfierbântată și pe-atunci cuib de bâlci câini fără stăpân un cal putrezind care o face pe fetiță să-și strângă tatăl de urechi – la circ căluții și elefanții erau ornați și oamenii – cel mai mare efect asupra memoriei îl au culorile de bomboană și amprentele din ring suspect circulare și coastele animalelor în pauză tații vorbesc între ei priviți de jos cu o pișcătură în inimă pe care ți-o dă pădurea în întuneric cum o gândești că se-ntinde „curând” îți spune „nu încă dar într-o zi” știi că ți-amenință tot ce ți-e drag dar nu știi cum acum doar se-ntinde și crește în tumori în bazinele abandonate și-n liane care-ar trece prin rachete și tenismeni pe acele terenuri joacă încă și cei de acum 4-5 decenii și jocul se curmă brusc la fel veselia: o undă moartă cuprinde circul doar animalele se tulbură oamenii i se supun mașina de floricele merge în gol „când îți spun fugi – fugi” spunea un personaj în filmul pe care-l urmărea tata dar aici niciun personaj cu mișcările dragonului nu întrerupe cozile lente cozile fractalice de oameni care-au pierdut sau câștigat după ’89 măcar speranța la fel ca aburul ridicat din bălțile pădurii unde acel cal a putrezit s-a descompus ne urmărește Ne urmărește toată viața un cal pe pistele desenate de tați purtându-și pe umeri fetițele după circ ca liniile din deșertul Nazca în lumea-oglindă de sub cupola navei mamă un extraterestru pleacă în recunoaștere: pădurea te va înșela construcțiile oamenilor nu vor rezista să te apere luminile lor nu sunt de veghe Spune-mi ai ajuns acasă în siguranță? animalele rămân să se rotească și gândurile. *** O familie cum ai avut-o nu vei mai găsi ca un model vechi de Ford care nu se mai face. În seara când ai ajuns la concluzia asta ești singură și vinul e pe terminate ești la vârsta la care știi că problema ta din adolescență e că în adolescență n-ai avut probleme. Sunt traume pe care unii le îneacă apoi în lumini puternice și substanțe sau voințe și mai tari tu mături cu privirea frunzele de pe o cărare pe care oameni vin și pleacă vorbind la telefon nici nu-i mai oprești redai elementelor naturii (foc sau apă) un animal mort. 1999 a fost acum 3 ani acum 8 ani acum 16 ani a fost cât o viață a cuiva care știe să-ți explice de ce scaunul de la cinema te cutremură în ritmul acțiunii poate vorbele și fotografiile vechi spun prea puțin cine știe? Tu te cufunzi în lumi deja încheiate nu-ți pui săruri în cadă doar lași apa să curgă fierbinte peste tine dup-o zi ca asta. Fast-forward într-un viitor apropiat în piața de pește din port între grujoanele de gheață vor crește homunculi care vor spune tuturor „mama” și „tata” și „familia mea” familia mea mi-a lăsat poze vechi cu Revelioane fericite mi-a lăsat compuneri cu finalul „totul fusese doar un vis” în vis urcam o scară spre casa noastră se întrerupea. Legendele toamnei Zilele din urmă sunt bune de stat în cabană cu o pușcă de vânătoare și un câine flocos încredințat că spiritele și ielele acestui popor nu au mai mult chef de comunitate decât ai tu – Ți-amintești vag cum a început, ca după o lovitură ca după o amețeală, tu o numeai trezire chiar retrezire răspundeai monosilabic căpătaseși o uitătură lungă și absentă „și condescendentă” se spunea continuarea venea inevitabil: „chiar nu vrei să te schimbi? măcar să încerci” și-atunci te uitai / asta ții minte nu era condescendență / de parcă o insectă ateriza pe fața celui de lângă tine ateriza murdară încă de bălegar / paltoanele prietenilor dispar în clădiri o ultimă voce spune după ei așteaptă legat de asta nu ai niciun sentiment dar aseară ai visat un cățeluș alb care sărea în pat și-ți dădea un mozol în ureche apoi explicațiile lungile explicații-colocvii despre viață ale prietenilor plenarele partidului și sunt mai amuzante / oricum părinților tăi le-au plăcut prietenii tăi mai mult decât ție să nu fie copilul singur printre străini în marele oraș salută-l pe salut-o pe dar o pieliță tot crește peste tine de ani de zile chiar nu se vede pielița asta? pe rând părinții fiecăruia din grup devin părinții tuturor ca niște regiuni cu specific: peștele de Brăila dulceața de ardei iute ardelenească dar sunetul din tine e un sunet de cazan o anumită sfârșeală, nu, chiar nu vreau nimic chiar vreau să ating acest punct de întuneric nu e un refuz ci acceptare futu-i. Razele soarelui pe platou sunt prea gălăgioase mai blânde pe sub coroane pentru tine care ești format dintr-un deceniu de hibernare alianțele cu spiritele pădurii doar au îngroșat singurătatea acest popor își va trăda toți zeii dure înnegurate sunt zilele din urmă.
Cele mai recente din „BOX OFFICE. POEZIA”
de Cătălina Matei
Poeme de Livia Ștefan
de Răzvan Țupa
de Diana Cornea
de Ștefania Mihalache