Start
287 vizualizări
Citiți în 4 de minute
1

L’avventura
 
pe zi limpede ne întoarcem la anumite condiții
locuri oportune lipsite de poezie
cu tine orașul e pustiu
 
toate imperfecțiunile au fost remediate, sau dimpotrivă
au fost ocrotite

am gestionat nevoile cum am putut mai bine
căldura absurdă – August, Italia–Milano
privesc pasiv dojenitor – teroare.
smochine ajunse la apogeul coacerii
 – atrăgând insectele dulci de vară
 
evoc zona dispoziția influența fără încetare
din natură o putere distructivă
protestând asupra energiei
nemăsurată dorinței
:
țărmul
briza
//
 
e încă devreme iar seara o să adormim nervoși, cârciți în pat afectați de insolație
cu toate trăirile refuzate sau amânate
în starea noastră și-n revolta noastră
unică solitară
 
mă vei vedea agitată cum sunt cu observații neînsemnate
un experiment de negări succesive a ființei din întâmplare și consecințele sale
 
corpul cu câteva kilograme în plus
atins inevitabil de o senzație nefirească – câteodată de impostură)
propriu cere dreptul la afecțiune și la apropiere
în autonomia lui – greu de gestionat
dar încă atât de strălucitor
:se desfășoară neîntrerupt
 
curajul, legea forței, motorul ei
voința de putere
fiind definit ca împlinire
 
repet: din natură o putere distructivă
protestând asupra energiei
nemăsurată dorinței
 
 
Italove
 
Soarele șterge pe chip ușor orice urmă de închidere
mintea redimensionată de după-strălucire
il cielo in una stanza
radiant
 
vizibil tuns ceafa ta cu început de arsură, încadrată de lumină
deasupra aragazului, aerul din ce în ce mai cald
transpirăm mult, în liniște
 
special pentru tine   	
sărut acele locuri
pulsând ca un țipar le simt textura –  respirația ta adâncă
încrederea și tenacitatea
 
nisipul băilor în mare amprentat pe întreaga coapsă

amintiri ce cutremură blând
converg cu intuiția

*

suntem noi abandonând neliniștea

duminică dimineața îndrumați de tandrețe – surâzi printre dinți
îmi spui că sunt iubita ta solară și asta mă alintă mult
aș vrea să-ți comunic la fel
în cuvinte care să liniștească și să bucure
 
ca-ntr-un film china town fumăm pe plajă, fumăm în bucătărie
ascultăm italodiscoitalove topiți pe disco bambino

*

muzica e precedată de pocnetul ușor al legumelor între dinți 
mănânc supa rece scoasă direct din frigider
simt cum toată gura se strânge, păstrând gustul specific, acru
ne mișcăm mai lent aproape îmbunați de condens
 
un sunet vag. asta mă încântă
atenția difuză la nivel de absență
 
ordine de acces spre rutina noastră casnică, moale și simplă

1 Comment

  1. Diana Cornea propune o poezie solară, impregnată de atmosfera italiană, recognoscibilă în date naturale și culturale. Ne întâmpină un decor intim, mai degrabă urban, deși nu lipsesc nici notațiile exteriorului geografic. Apolinicul e suveran, niciun prilej de tulburare nu răzbate din aceste versuri cuminți, stenice. Citind-o pe Diana Cornea, seninul își arată o dată în plus nebănuitele-i splendori, cu toate că persoanele calme, liniștite ar putea să nu fie deloc surprinse de o astfel de poetică. Și-atunci, intactă, întreagă, suverană, rămâne exclusiv emoția poetică, însoțind curgerea lină a versurilor și determinându-te, în același timp, să pui pe repeat acel vechi playlist cu piese italo disco.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „BOX OFFICE. POEZIA”