L’avventura pe zi limpede ne întoarcem la anumite condiții locuri oportune lipsite de poezie cu tine orașul e pustiu toate imperfecțiunile au fost remediate, sau dimpotrivă au fost ocrotite am gestionat nevoile cum am putut mai bine căldura absurdă – August, Italia–Milano privesc pasiv dojenitor – teroare. smochine ajunse la apogeul coacerii – atrăgând insectele dulci de vară evoc zona dispoziția influența fără încetare din natură o putere distructivă protestând asupra energiei nemăsurată dorinței : țărmul briza // e încă devreme iar seara o să adormim nervoși, cârciți în pat afectați de insolație cu toate trăirile refuzate sau amânate în starea noastră și-n revolta noastră unică solitară mă vei vedea agitată cum sunt cu observații neînsemnate un experiment de negări succesive a ființei din întâmplare și consecințele sale corpul cu câteva kilograme în plus atins inevitabil de o senzație nefirească – câteodată de impostură) propriu cere dreptul la afecțiune și la apropiere în autonomia lui – greu de gestionat dar încă atât de strălucitor :se desfășoară neîntrerupt curajul, legea forței, motorul ei voința de putere fiind definit ca împlinire repet: din natură o putere distructivă protestând asupra energiei nemăsurată dorinței Italove Soarele șterge pe chip ușor orice urmă de închidere mintea redimensionată de după-strălucire il cielo in una stanza radiant vizibil tuns ceafa ta cu început de arsură, încadrată de lumină deasupra aragazului, aerul din ce în ce mai cald transpirăm mult, în liniște special pentru tine sărut acele locuri pulsând ca un țipar le simt textura – respirația ta adâncă încrederea și tenacitatea nisipul băilor în mare amprentat pe întreaga coapsă amintiri ce cutremură blând converg cu intuiția * suntem noi abandonând neliniștea duminică dimineața îndrumați de tandrețe – surâzi printre dinți îmi spui că sunt iubita ta solară și asta mă alintă mult aș vrea să-ți comunic la fel în cuvinte care să liniștească și să bucure ca-ntr-un film china town fumăm pe plajă, fumăm în bucătărie ascultăm italodisco – italove topiți pe disco bambino * muzica e precedată de pocnetul ușor al legumelor între dinți mănânc supa rece scoasă direct din frigider simt cum toată gura se strânge, păstrând gustul specific, acru ne mișcăm mai lent aproape îmbunați de condens un sunet vag. asta mă încântă atenția difuză la nivel de absență ordine de acces spre rutina noastră casnică, moale și simplă
1 Comment
Comentarii
Cele mai recente din „BOX OFFICE. POEZIA”
de Cătălina Matei
Poeme de Livia Ștefan
de Răzvan Țupa
de Ștefania Mihalache
Poeme de Constantin Buduleci
Diana Cornea propune o poezie solară, impregnată de atmosfera italiană, recognoscibilă în date naturale și culturale. Ne întâmpină un decor intim, mai degrabă urban, deși nu lipsesc nici notațiile exteriorului geografic. Apolinicul e suveran, niciun prilej de tulburare nu răzbate din aceste versuri cuminți, stenice. Citind-o pe Diana Cornea, seninul își arată o dată în plus nebănuitele-i splendori, cu toate că persoanele calme, liniștite ar putea să nu fie deloc surprinse de o astfel de poetică. Și-atunci, intactă, întreagă, suverană, rămâne exclusiv emoția poetică, însoțind curgerea lină a versurilor și determinându-te, în același timp, să pui pe repeat acel vechi playlist cu piese italo disco.