/

One man fiction show

378 vizualizări
Citiți în 8 de minute
1
Milorad Pavić, Teatru de hîrtie, traducere de Mariana Ștefănescu, Editura Corint, 2023

„Poet sîrb, dramaturg, romancier și povestitor, Milorad Pavić este cunoscut prin aceea că nu a intrat în măreața antologie germană a liricii sîrbe contemporane. Mai cunoscut și prin aceea că, în China, i s-a plagiat romanul Dicționarul khazar – vezi Enciclopedia Britannica – și prin faptul că nu i-au fost jucate textele pe scenele sîrbești, lucru ce va rămîne în memorie despre teatrul sîrbesc din vremea noastră, după cum a consemnat un critic de teatru. E cunoscut și prin aceea că un specialist în literatura spaniolă a găsit toate referințele spaniole în care Pavić nu e menționat. Un romancier rus, Viktor Erofeev, l-a transpus pe acest scriitor într-un personaj din proza sa. Un alt scriitor a publicat o povestire sub numele lui Pavić. Gurile rele susțin că Pavić e cel mai tradus scriitor sîrb din toate timpurile.”

Aceasta este prezentarea pe care scriitorul Milorad Pavić (1929-2009) o face scriitorului de ficțiune Milorad Pavić (nefiind exclus ca prezentarea să fie adevărată întrutotul) în această antologie de proză scurtă „scrisă” de 38 de scriitori imaginari din tot atîtea țări. În „precuvîntare”, Pavić vorbește despre această întreprindere ca despre un roman-antologie sau despre „o antologie a povestirii universale contemporane”, pe care alcătuit-o alegînd din fiecare țară în care cărțile sale au fost traduse un reprezentant imaginar, căruia i-a alcătuit o bibliografie și, evident, o proză antologabilă.

Scriitorul sîrb ține să precizeze că povestirile scriitorilor imaginari nu pastișează stilurile scriitorilor reali din culturile respective, dar are o ambiție peste măsură: „Închipuind cele treizeci și opt de povestiri, m-am străduit ca acestor literaturi, cărora povestirile le aparțin ipotetic, să le aduc un spor de nuanțe, pe care în realitate literaturile respective nu le au, dar pe care aș dori să le dobîndească. Povestirile din volum sînt oarecum adaosul meu la literaturile cărora le corespund, dacă pot numi așa ceva un adaos.” În toată această ambițioasă „bibliografie generală”, singurele nume reale sînt, așadar, ale editurilor din toată lumea care l-au publicat pe Pavić, a cărui operă este tradusă, în acest moment, în peste optzeci de limbi, Pavić împărțind cu „nobeliatul” Ivo Andrić titlul de cel mai renumit scriitor sîrb contempotan.

Istoric literar de prestigiu, profesor universitar de filozofie și academician (a publicat de unul singur Istoria literaturii sîrbe în cinci volume), traducător din mai multe limbi, avînd o operă vastă în mai toate genurile literare, Milorad Pavić a fost genul de scriitor erudit, un prozator enciclopedist din familia lui Umberto Eco. Prozator livresc înrudit cu Borges, Calvino, Mircea Horia Simionescu și cu postmoderniștii americani, care l-au adorat, Pavić a fost un mare ficționar experimentalist exersat pe munca unui la fel de mare istoric medievist. S-a bucurat de o mare popularitate internațională în timpul vieții, dobîndită cu capodopera Dicționarul khazar (1984), roman tradus și la noi în anii `90 la Editura Nemira. (De altfel, numele editurilor Nemira și Paralela 45 apar în prezentarea așa-zisului prozator român al falsei antologii de față: Ion Opulescu, numele avînd, evident, o rezonanță în acord cu această „jucărea” ieșită din opulența ficțiunii.)

Acestea fiind zise, cum poți recenza o colecție de 38 de povestiri atît de diferite subintitulate „roman-antologie”? Distincția dintre roman și povestire, în viziunea lui Pavić, trebuie căutată unde nu te aștepți, deci într-o notă biobibliografică aparținînd unuia dintre scriitori imaginari și, într-adevăr, ea apare în prezentarea falsului scriitor „și universitar” norvegian: „Fraza povestirii este numeric într-o mai mică interdependență față de alte fraze ca în cazul romanului, unde numărul frazelor interdependente este cantitativ mai mare în cadrul general al textului. Romanul a apărut din epos, așadar a fost mai întîi în versuri (Ghilgameș, Homer, poemele epice populare din diverse limbi etc.). Povestirea a apărut înaintea romanului, își are originea în proza populară (basmul, povestea, anecdota, proverbul, ghicitoarea, snoava.”)

Pe lîngă notele biobibliografice ale scriitorilor imaginari (ei înșiși prezentați destul de incert: plagiatori, fără identități sigure, dispăruți, ghostwriters etc., o întreagă armată de posibili impostori ai ficțiunii), note ca niște pastile de ficțiune pline de umor și, cum altfel, imaginație, Pavić reușește să acopere în cele 38 de povestiri propriu-zise o gamă foarte largă de tipuri de proză scurtă și stiluri literare. Astfel, veți găsi în această antologie/enciclopedie: proze istorice, mitologice, fantastice, crimes & mystery, onirice, mistice, absurde, beatnice, porno, apocrife, palimpseste, pastișe, introspecții, proze autoreferențiale, în versuri, povestiri în povestiri, distopii, parabole, pilde. De pildă, în proza „macedoneană”, un american descoperă că vechea icoană ortodoxă de patrimoniu pe care vrea să o cumpere pe piața neagră nu este „autentică” în sensul că nu aparține unei singure culturi: „Icoanele voastre parcă sînt pictate de toate popoarele care trăiesc în Balcani”, exclamă el, la care vînzătorul îi răspunde: „Chiar așa. De asta e și icoană. Altfel ar fi tablou”.

MARIUS CHIVU, n. 1978. Scriitor, traducător şi cronicar literar. În 2003 a câştigat prima ediţie a Festivalului de Poezie „Prometheus“ de la Sfântu Gheorghe, Tulcea. A debutat cu volumul de poezie Vântureasa de plastic (Editura Brumar, 2012 / La ventolière en plastique, traduit par Fanny Chartres, Éditions MEO, 2015; premiul pentru debut al USR şi cel al revistei Observator cultural; nominalizări la premiile Cartea Anului, acordat de revista România literară, şi Cartea de Poezie a Anului, acordat de Radio România Cultural). A publicat jurnalele de călătorie Trei săptămâni în Anzi (Humanitas, 2016), Trei săptămâni în Himalaya (Humanitas, 2012, 2016) și Trei săptămâni în Atlas, volumul de proză scurtă Sfârşit de sezon (Polirom, 2014) şi cartea de interviuri Ce-a vrut să spună autorul (Polirom, 2013). A mai publicat poezie în antologiile: Tu, înainte de toate (coord. Cosmin Perţa, Paralela 45, 2018), Bucureşti ’21, Epopee participativă (coord. Svetlana Cârstean, ARCUB, 2015), Lumina din cuvinte (coord. Irina Petraş, Editura Școala Ardeleană, 2015), Poets in Transylvania (coord. Radu Vancu & Dragoş Varga, Editura Armanis, 2014) şi Cele mai frumoase poeme din 2012 (coord. Claudiu Komartin & Radu Vancu, Tracus Arte, 2013). A editat antologiile de poezie: Singurătatea nobleţele ei de Petre Stoica (Cartier, 2017), Dans de Nina Cassian (CD-carte, Casa Radio, 2017), 111 cele mai frumoase poeme de dragoste din literatura română (împreună cu Radu Vancu, Nemira, 2016), 111 cele mai frumoase poeme de G. Bacovia (Nemira, 2015) şi Trandafirul negru de Ştefan Aug. Doinaş (CD-carte, Casa Radio, 2012). Este redactor-editor al revistelor Dilema veche şi Iocan (alături de Florin Iaru & Cristian Teodorescu), precum şi realizatorul emisiunii cu scriitori „All You Can Read“ de pe www.UrbanSunsets.com. Poezia sa a fost tradusă în franceză, suedeză, engleză, polonă, spaniolă şi catalană. Pasaje din Vântureasa de plastic sunt reproduse în Muzeul Mamei din Petrila, creat de ilustratorul Ion Barbu în 2013.

1 Comment

  1. Ceea ce avem în acest text narativ hibrid reprezintă o sinteză teoretică și practică a literarității postmoderne, în care filosofiile specifice categoriilor literare, artistice, culturale tradiționale se contopesc într-un mixtum compositum, într-o celebrare a diversității și a relativității. Este un caleidoscop estetic, chiar dacă piesele sale componente pot proveni din zone non-artistice. Se confirmă estetizarea lumii, întreprinsă de către postmoderni, dar și ușurința trecerii inter, pluri și transdisciplinare, pe care inclusiv internetul și noua lume digitală o realizează. Lasă că, de fapt, chiar și puritatea antică, medievală și modernă a categoriilor e mai degrabă o superstiție, dar cel puțin teoreticienii aveau și, parțial, încă mai au nevoie de o claritate taxonomică. Ludicul și intertextualitatea literaturii și lumii postbelice fac posibilă și dovedesc relativitatea frontierelor, fizice și simbolice. Chiar și ceea ce contrazice, aparent, aceste evoluții, pe fond confirmă, cu asupra de măsură, de la youtube la tiktok și de la Mircea Horia Simionescu la autorul recenzat de către Marius Chivu.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Flashbook”

Storyteller Cehov

Cea mai recentă ediție substanțială cu nuvelele și povestirile lui Cehov (1860-1904) a apărut la Polirom,