Începutul anilor 2000. Orașul sfânt Mashhad. O tânără jurnalistă vine din capitală să investigheze moartea unor prostituate. „Păianjenul sfânt” crede că are misiunea să curețe străzile de păcat.
Prin comparația pe care Ministrul Culturii din Iran o face cu Versetele satanice ale lui Salman Rushdie, cel mai recent film al lui Abbasi a fost la un pas de a căpăta o fatwa, fiind considerat „plin de ură și dezgustător”. Holy Spider împletește suspansul cu dimensiunea crime – drama – thriller, înscriindu-se în categoria filmelor care surprind realitatea frustă. Cu toate acestea, la puțin timp după ce actrița Zar Amir-Ebrahimi a obținut premiul pentru cea mai bună interpretare a unui rol feminin la Festivalul de film de la Cannes, oficialii iranieni i-au acuzat pe regizorul danezo-iranian Ali Abbasi și pe actriță (de altfel, prima femeie iraniană care a repurtat o asemenea distincție până acum) de blasfemie. Holy Spider este un film nu atât despre un criminal în serie, ci, mai degrabă, despre o societate serial killer, în care cutumele religioase și prejudecățile sociale sunt tot mai dure. În acest sens, ca o particularitate, Zar Amir-Ebrahimi ajunge să o interpreteze pe jurnalista iraniană Rahimi abia după ce actrița din rolul principal a renunțat la rol din cauză că însemna să nu mai poarte hijab, ceea ce contravenea credinței sale.
Ali Abbasi, născut la Teheran la începutul anilor ’80, a realizat Border (2018), Shelley (2016), dar și două episoade din seria The Last of Us (When We are in Need și Look for the Light, 2023). Cel mai nou film al său, Holy Spider (Păianjenul sfânt), înscris în competiția pentru Palme d’Or, a stârnit reacții controversate, de la admirație la dezgust, de la panică la revoltă. Imaginea de început panoramează, pe timp de noapte, orașul sfânt Mashhad, loc de pelerinaj pentru mii de credincioși an de an, creând impresia unei uriașe pânze de păianjen, în centrul căreia tronează mausoleul lui Imam Reza, cel de-al optulea imam, decedat în condiții suspecte în 918 (se presupune că ar fi fost otrăvit de către califul Abbasid Al-Mamun). Mashhad este, cu alte cuvinte, un topos vital în imaginarul religios arab, dar și un spațiu extrem de lucrativ.
Scenografia, semnată de Ali Abbasi, Afshin Kamran Bahrami, alături de Jonas Wagner, surprinde o lume religioasă tot mai înverșunată. Tânăra jurnalistă Rahimi ajunge în orașul sfânt Mashhad pentru a lămuri contextul crimelor făcute din spirit religios. Dotată cu o intuiție aparte, cu un curaj ieșit din comun și cu încăpățânarea de a găsi adevărul, indiferent de opreliști, Rahimi beneficiază de ajutorul jurnalistului local Sharifi (interpretat de Arash Ashtiani), găsind piste tot mai coerente pentru investigația sa, în încercarea de a demasca identitatea criminalului în serie văzut de mulți drept un erou purificator.
Actor de teatru și de televiziune deopotrivă, Mehdi Bajestani interpretează magistral psihologia psihopată a criminalului Saeed Hanaei, tată și soț iubitor deopotrivă, stâlp al comunității, muncitor aprig și credincios fervent în numele lui Allah. Replica lui Saeed – „voi curăța străzile de prostituție! Nu mă voi opri!” – exprimă o stringență igienică: atât pentru rolul mesianic pe care și-l asumă, cât și pentru dimensiunea misoginică hiperbolizantă. De fapt, femeia ca ființă umană este înfierată. Pelicula lui Abbasi surprinde într-o manieră veridică, extrem de puternică, injustiția, corupția instituțiilor publice iraniene, imune la traumele de orice natură. Având la bază povestea adevărată a „păianjenului ucigaș” Saeed Hanaei, muncitor în construcții și veteran în războiul dintre Irak și Iran (care a durat din septembrie 1980 până în august 1988), ce se vedea pe sine drept un salvator îndeplinind voința divină în timp ce a omorât 16 femei în perioada 2000-2001, Mehdi Bajestani scoate la iveală prototipul zelosului religios, orbit de propriul adevăr.
Arash Ashtiani este cunoscut, la rândul său, pentru regia filmului Only Sound Remains (2010), care primește o nominalizare la premiile BAFTA, dar și pentru calitatea sa de regizor și scenarist al peliculei The Tunnel (2021), despre trei refugiați care trec prin experiența-limită a traversării Canalului Mânecii de la Calais la Dover. Filmările, începute inițial în 2016, în Iran, au fost întrerupte pe de o parte din cauza opreliștilor de natură politică și, de pe altă parte, din cauza pandemiei. Cu multe amânări, filmarea propriu-zisă a fost realizată în Iordania, în mai 2021 și a durat 35 de zile.
Pelicula lui Ali Abbasi este o oglindă ciobită purtată de-a lungul unui drum primejdios, pentru că ideile „păianjenului ucigaș” au eclozat într-o lume gata să sfâșie orice formă de emancipare, lipsită de libertatea de a trăi potrivit propriilor alegeri sau convingeri. Excesul religios devine o formă de beatitudine terestră.
