În luna februarie a avut loc la București o nouă ediție a Incubatorului de povești colorate, care l-a avut ca invitat pe scriitorul și ilustratorul Sergio Ruzzier. Premiat și citit în multe țări, acesta e unul dintre cei mai cunoscuți creatori de bandă desenată ai momentului, iar cititorii români îl pot citi grație curajoasei Edituri Frontiera, cea care îi publică cărțile în România. Proiectul atelierului a fost inițiat de Asociația Cu Alte Cuvinte (CUAC) și de comunitatea Citim Împreună România, gazdă fiind și de data aceasta Muzeul Național al Literaturii Române. A existat și o discuție cu public, moderată de Maria Gheorghiu, la care artistul a participat alături de Dodo Niță, remarcabil cunoscător și teoretician român al benzilor desenate, autor, printre altele, al unei Istorii a benzii desenate românești.
Pe durata celor trei zile ale atelierului, cei douăzeci de participanți au avut ocazia să învețe cum se face o bandă desenată, să se familiarizeze cu secretele și micile trucuri ale acestei arte, pe care artistul a fost dispus să ni le împărtășească. Cu răbdare și mult umor, el a dezvăluit nu doar aspecte legate de munca lui, ci și de întâlniri pe care le-a avut cu alți artiști remarcabili. Materialele pe care le-a adus pentru a-și întregi prezentarea, cărți ale unor autori preferați și chiar câteva planșe originale ale propriilor lucrări au făcut deliciul celor prezenți. Nu e pentru prima dată când o spun: Asociația Cu Alte Cuvinte face o treabă minunată și mi-ar plăcea să văd genul acesta de atelier multiplicat desfășurându-se mai des și, de ce nu, la nivel național. Acestea sunt micile întâmplări care ne mențin iluzia că trăim într-o țară funcțională. E cea de-a doua ediție la care particip, după cea din 2020, care a avut-o invitată pe Nadine Brune-Cosme și care s-a desfășurat chiar înainte de izbucnirea pandemiei. Sper ca întâlnirea de anul acesta să nu dea naștere unor complicații de asemenea amploare.
***
Sergio Ruzzier este un scriitor și ilustrator italian care a locuit vreme de peste 20 de ani în Statele Unite, unde s-a consacrat ca autor și a beneficiat de o bursă de creație din partea Fundației Maurice Sendak. Reîntors în Italia, Sergio Ruzzier continuă și în prezent să imagineze povești în stilul său grafic inconfundabil, aflat la intersecția mai multor influențe. În România, după cum spuneam, cărțile lui au ajuns prin intermediul Editurii Frontiera, unde s-au tradus deja trei dintre cărțile lui Ruzzier, alta fiind deja în curs de apariție.
Petrecerea e primul volum din seria Puiu și Vulpoi. Cartea este scrisă sub formă de bandă desenată pentru cei mici și e destinată copiilor care acum încep să citească sau care ascultă cărțile citite cu glas tare de către adulți. Cartea cuprinde trei povestiri: Petrecerea, O supă bună și Stai nemișcat! Dialogurile pline de umor dintre cei doi prieteni, Puiu și Vulpoi, sunt excelente prilejuri pentru introducerea în universul benzilor desenate, dar și pentru inițierea unor discuții cu cei mici despre subiecte precum răbdarea, respectul față de ceilalți sau prietenia.
Doi șoricei este o carte mică despre o aventură mare. Pornind de la pretextul aventurii în care pornesc personajele principale, autorul pune la încercare imaginația copiilor, forțându-și în același timp propriile limite pentru a scrie un text concis, care constă din propoziții formate din câte două cuvinte. Copiii au ocazia să învețe număratul de la unu la trei în situații mereu imprevizibile, departe de monotonia obișnuită a unei cărți didactice. La discuțiile din cadrul atelierului, Ruzzier a explicat pe îndelete cât de dificil a fost de fapt procesul de creație al acestui volum aparent simplu.
Camera cu minuni e povestea obiectelor care ne înfrumusețează viața și uneori ne-o complică. E o poveste filosofică despre bucuria de a face ceea ce îți place și despre înțelepciunea de a nu pleca urechea la ceilalți atunci când inima îți spune altfel.
Cred că principala trăsătură a acestei cărți, dar și a celor de mai sus, e aparenta lor simplitate, care pornește de la ilustrații și continuă cu textele care le însoțesc, în spatele căreia se află mereu o mostră de înțelepciune, un mesaj profund bine ascuns, nu livrat de-a gata, așa cum se întâmplă în cazul literaturii adevărate. Ruzzier folosește un limbaj direct, dar introduce și mostre de umor inteligent, iar ilustrațiile lui jucăușe și expresive adaugă o altă dimensiune la poveste și aduc elemente de surpriză și de neașteptat.
