1. Cum s-a conturat ideea volumului „Quilt”?
Cartea a crescut din povestirile pe care le-am scris în ultimii ani.
Am scris mereu povestiri, chiar și atunci când părea că scriu altceva sau nu scriu. Le-am tot adunat, în dosare cărămizii tot mai groase, grupate pe categorii, însă nu am mai simțit nevoia să public. Nevoia era să le scriu. După ani complicați, deodată se discuta un pic prea zgomotos pentru gustul meu despre proza scurtă, simțeam ceva artificial în discuțiile astea (și prin urmare, lipsit de frumusețea naturalului, la fel cum un lac artificial, oricât de inteligent amenajat, n-are nimic din splendoarea plină de neregularități și din spontaneitatea sălbatică, accidentală chiar, a unei ape naturale). Am și avut mereu în lucru alte cărți, mai stringente.
La un moment dat, când mi-am dat seama că urmau să se împlinească zece ani de la ultimul volum de povestiri pe care l-am publicat și când îmi trăsesem sufletul suficient după ultimul roman (Toți copiii librăresei, scris în 2019; nu pun la socoteală tot ce a apărut între acest roman și Quilt, „jucăriile” mele, cum îmi place să numesc giumbușlucurile pe care le strecor mereu între o carte și alta, indiferent că e vorba de un roman pentru copii sau un jurnal despre natură, excepții, popasuri necesare între o carte și alta), mi-am zis că poate-a venit vremea să scot un nou volum de povestiri.
Am selectat și, pornind de la acel nucleu, m-am pus pe scris în continuare, acaparată total de cartea pe care o creșteam conștient de acum: scriam o carte de proză scurtă. Au apărut noi și noi povestiri. A rezultat cel mai amplu volum de povestiri al meu de până acum. Așa mi l-am dorit, consistent și problematic și scris (măcar într-o primă instanță) din pura mea nevoie de a spune ce am de spus, fără apăsarea gândului publicării. L-am ținut ceva vreme la mine și după ce a fost gata.
2. Cum a decurs scrierea lui?
Quilt e structurat în trei părți, așa cum va observa cititorul, iar la final, într-o notă, am explicat un pic și ce este cu această formă.
Piesele reunite în prima parte, pătrățelele din materiale și culori diferite de pe fața pestriță a quilt-ului, sunt povestiri din ultimii șapte ani (2015-2022), unele vorbind, mai apăsat sau mai vag, despre istorii personale – așa cum fac adesea pătratele unui quilt tradițional, unde un petic e dintr-o veche rochie a mamei, iar altul are brodată o scenă cu o căprioară dintr-un ștergar care-a împodobit cândva o bucătărie de vară. Sunt povestiri foarte diverse. Miezul e un șnur de povestiri amare scrise în pandemie (2020-2021), după ce se duseseră primele luni din oroare, acea perioadă când numai să scrii nu puteai – fiindcă scrisul nu e posibil când realitatea din jur e atât de acaparantă, zgomotoasă, depresivă și solicitantă. Iar textele din ultima parte, cele de pe dosul păturii matlasate, sunt cele mai proaspete, toate fiind scrise în 2022 (exact acum un an, în mai-iunie, cu o singură excepție: povestirea finală, un prolog tomnatic).
Sunt douăzeci și cinci de povestiri, din care doar două au apărut înainte (una într-un volum colectiv, alta într-o revistă), dar și acestea au fost rescrise pentru publicarea aici. În rest, nici o literă n-a apărut nicăieri înainte.
3. Cum vă doriți să fie citit volumul „Quilt”?
În pat și cu plăcere!
Doar de acel cititor care, plimbându-se prin librărie cu privirea plecată asupra cărților și cu nu foarte mulți bani în buzunar, a simțit că aceasta îl cheamă, dintre toate care-s acolo. Care a adus-o acasă strângând-o în brațe, cu promisiunea plăcerii. Și care, tocmai fiindcă a ales-o cu grijă, urmându-și numai propriul instinct, o să aibă răbdare cu ea și, astfel, o să primească de la ea tot ceea ce se poate primi.
