Poetul Dinu Flămând are nu doar renumele unui poet de remarcabilă prestanță în lirica noastră ci și cel al unui traducător strălucit din literaturile de limbă spaniolă și portugheză. Cea mai nouă realizare a sa în acest domeniu este o carte pe care iubitorii de poezie o pot socoti ca fiind excepțională, deopotrivă în limba originalului – spaniola – și în limba română a poeziei: César Vallejo, A murit eternitatea mea. OPERA POETICĂ (Traducere din limba spaniolă, prefață, tabel cronologic, notă asupra ediției și note explicative de Dinu Flămând; Pandora M, 2022).
Prefața, intitulată Poezia somatizată, este un veritabil eseu (aproape 40 de pagini), substanțial, atent la articulațiile lăuntrice ale devenirii poeziei peruanului considerat drept unul dintre numele de referință ale poeziei moderne, o abordare care asimilează și interpretează subtil o bibliografie impresionantă, dovedind o capacitate analitică și o putere de sinteză deopotrivă admirabile. Pentru a incita cititorul, oferim prima și ultima frază a eseului-studiu, precum și, desigur, poemul în traducerea lui Dinu Flămând: „Heralzii negri, poemul ales de tânărul César Vallejo în fruntea primei sale culegeri de versuri, căreia îi va da același titlu, este una dintre cele mai celebre «deschideri» în experiența marii poezii din veacul trecut. Forța textului se simte de la prima lectură. Poemul prefigurează una dintre temele majore ce se vor regăsi în toată creația acestui mare poet peruan: condiția omului în raport cu societatea, cu divinitatea și cu destinul, în prezența morții.” Și: „Opera lui emoționantă rămâne un reper tulburător pentru oricine încearcă să înțeleagă cum conviețuiesc poezia și viața omului.” (I.M.)
Heralzii negri Sunt lovituri în viață, atât de grele... Ce știu! de parcă Domnul ne-ar urî; de parcă valul întors al suferințelor le-ar prevesti izbind în suflet... Ce știu! Nu multe sunt; dar sunt... Deschid obscure fisuri pe chipul cel mai mândru și în spinarea tare. Vor fi fiind sirepii acelor hoarde-atile; sau sunt heralzii negri-ai Morții, trimiși la-întâmpinare. Sunt prăbușirea-adâncă a Ciștilor din suflet, credința terfelită-n Destin necruțător. Trosnesc aceste sângeroase lovituri ca pâinea când se scrumește-n jarul din cuptor. Iar omul... Bietul... bietul! Deschide ochii mari, parcă atins pe umăr de nu știu ce chemare; iar cu priviri nebune se-ntoarce, și își vede ca pe o vină toată mlaștina vieții sale. Sunt lovituri în viață atât de grele... Ce știu! Traducere de Dinu Flămând
