Poezii de Carmen Tiderle

F, S, V, N
Isa trebuia să scrie dar n-avea chef de scris.
„Mai bine aș mânca ceva”, în gândul ei și-a zis.
Și a mâncat o literă și-a ost ceva de vis!
Ca cel mai tare tort de ciocolată, mai precis.

Ane, nici el să scrie n-avea stare.
Și el simțea un el de potă de mâncare.
Și-a auzit o voce care i-a spus: „Hai, mușcă,
S-ul ăsta e ca o prună uculentă într-o gălușcă!”

La alt birou, în altă caă,
Orina, o fetiță graă
A ot ceva mai dură
Și a băgat vreo două litere în gură.

Deci, dacă rei ă u mai crii,
Ici tu, ici ceilalți copii,
Acuma știi care-i ecretul:

MÂCAȚI AIBII TOT ALABETUL!

(Pe dos, Ed. Vellant, 2015)



Două ouă
Azi dimineață-n jur de nouă,
Am aruncat într-o tigaie două ouă
Și, după-o foarte scurtă perioadă,
Minune! Tigaia a-nceput să vadă.

(În orașul Bucurville, Ed. Vellant, 2016)


Crocodil de Nil
„Doamne Dumnezeule mare!”
S-a mirat un crocodil
„Cânt ca o privighetoare!”
Și-a ieșit urgent din Nil.
„Credeam că-s doar un animal feroce
Care nici nu se poate exprima vocal,
Dar eu nu numai că am o super voce,
Ci-mi fac și-aranjamentul muzical.
„Cause I’m your lady, and you are my maaaan...”
Doamne, chiar sunt un fenomen!
Cânt mai frumos decât Céline Dion.
Cred c-aș putea să umplu-un stadion,
Să dau în Vegas sute de concerte,
Să îmi apară chipul pe coperte
Pe care-apoi să scriu autografe
Și nu doar pentru zebre și pentru girafe.
„And Iiiiii will always love yooouuuuu...”
De fapt, sigur nu-s crocodil, sunt divă!
Căci simt în mine o dorință obsesivă
„Never mind I’ll find someone like you...”
De a cânta fără oprire
Despre iubire și despre despărțire.”
Și-o lacrimă i-a curs, și a oftat
Și, dintr-odată, a simțit ceva ciudat.
I s-a pus în gât un... nod.
A tușit și a scuipat:
Înghițise un iPod!

(Cine a pus piper în mare?, Ed. Humanitas Junior, 2019)



Ștefan cel Mare și Turkey
Lui Ștefan cel Mare, când era mic,
Nu-i era frică de aproape nimic.
Nici de-ntuneric, nici de balauri,
Nici de zâmbri, adică un fel de tauri,
Nici chiar de monstrul din iatac
(Pe care-l doborâse c-un bobârnac).
Era totuși ceva care-i dădea de furcă,
Chiar acolo în ogradă,
N-o să vă vină să credeți: o curcă!
Foarte ostilă și pusă pe sfadă.
Ștefan nu mai ieșea nici să se joace
De teamă ca Turkey să nu-l atace
(Căci Turkey era numele curcii,
Și, nu, n-avea legătură cu turcii.)
Și, fiindu-i copilului atât de teamă,
S-a dus la mama lui și i-a zis: „Mamă!”
Dar ea nici n-a vrut să audă
(Fiindcă era dură, nu fiindcă era crudă)
„Nu mă privește!”, a zis ea, „Te descurci!
Or fi ele multe, dar sunt niște curci!”
Și-atunci, Ștefan, deși era de-o șchioapă,
Și-a luat inima-n dinți și-a-ncălecat pe-o iapă,
Și, cu un paloș, care-i un fel de spadă,
A dat năvală în ogradă
Și-a căsăpit în câteva secunde,
Cu sabia lui încovoiată,
O mie de curci furibunde!
O mie de curci! O armată!

A fost prima victorie a lui Ștefan cel Mare
Pe vremea când era doar Ștefan,
Pe vremea când încă nu mergea în picioare
Fiindcă abia de-mplinise un an.

(Fabrica de lipici, Ed. Humanitas Junior, 2020)



Un hamburger și-o Coca-Cola
Un hamburger și-o Coca-Cola
Stăteau pe-o tavă, într-o joi:
„Băi, tu l-ai auzit pe ăla
Ce chestii spunea despre noi?”
„OK, n-oi fi eu chiar nectar,
Și nici tu vreo ambrozie,
Dar... îmi cam sare din muștar!”
„Eu simt că fac explozie!”
Și, chiar acolo, pe moment,
Au și lansat atacul:
I-au împroșcat unui student,
Cu ketchup, hanoracul.
Apoi au zis: „Nimeni nu mușcă!!!”
Și, ordonând „Ochiți!”,
O mie de cartofi prăjiți
(Strigând „Yessir, să tră-iți!”)
Au pornit ca din pușcă.
Au decolat la fel, în trombă,
Și aripioarele picante,
Care-au și aruncat o bombă
De sos picant pe niște toante.
Apoi plutoane de copane,
Plus o brigadă de chiftele,
Au tras tiruri simultane
Cu chifle, în loc de ghiulele.
(S-a folosit atâta miez
C-au doborât un om obez.)
Au fost și nuggets kamikaze,
Și castraveți murați soldați,
Și înghețate Sundae loaze,
Și victime, niște cârnați.
Și cocktailuri Molotov
Care au explodat când Cola
A zis la microfoane „Love”.
(Pentru că „Love” era parola).
Eroul însă-a fost un mic
Care a apărut pe-un tanc.
L-a nimicit pe inamic!!!

De-atunci, nu le mai spune nimeni „junk”.

(Trecere pentru pitoni, Ed. Arthur, 2022)



Într-o zi, un purice
Într-o zi, un purice
Cu preocupări telurice,
Ridicând ochii din piele
Și uitându-se la stele,
A zis: „Maaamă, sunt cât ele!”

(Trecere pentru pitoni, Ed. Arthur, 2022)



Papa
Papa, când era copil
Și n-avea papamobil
Și nici chef să se tot roage,
Se urca pe… papainoage!
Făcea câțiva papapași
Și apoi păpa papaia,
Papas fritas, papanași,
Și-uneori chiar și papară
Că stătea prea mult pe-afară
Fără să citească nicio papapagină
Și fără să-și bea ceaiul de pătlagină.

(Trecere pentru pitoni, Ed. Arthur, 2022)



Un tigru
Cică într-o zi, în junglă,
Tigrul și-a pierdut o dungă
Ș-intrigat, a zis, citez:
„Cred că mă dezintigrez!”



Totcezboarăsemănâncă
La Totcezboarăsemănâncă,
Poți comanda ca să încerci
Elicopter copt în crustă cu șuncă
Sau dronă cu sos de ciuperci.
Salată Icar cu topping de ceară,
Coadă de mătură maturată în vin,
Ciorbă cu franjuri sau supă clară
De covor, à l’Aladin.
Sufleu de baloane, de lampioane,
Friptură de MiG cu piure,
Cremă de Boeing cu crutoane
Sau OZN pané.



Lupi
Erau odat’ doi lupi în Huși
Care sunau mereu la uși
Și întrebau: „Vorbeați de lup?”
Și dacă li se spunea „Nup!”,
Plecau, normal, dar prost dispuși.