1. Cum s-a conturat ideea romanului Metec?
Ei bine, „de vină” este Georges Moustaki, mai exact cântecul lui, Le métèque, care, ascultat în buclă, a declanșat nașterea romanului meu. O carte despre venetici în țările altora, dar mai ales în propria țară. În Grecia Antică, meteci erau străinii stabiliți într-o cetate, plătitori de taxe, dar lipsiți de drepturi, în Franța recentă métèque este porecla dată unui imigrant cu origini sud-est europene.
Vizionarea unui documentar despre unul dintre cele mai vechi ateliere de vitralii din lume, Maison Lorin din Chartres, amintirea unei piese de teatru cu umbre mișcătoare, Karagiozis, la care am asistat pe o stradă dintr-o insulă grecească și o anchetă jurnalistică depre abuzurile unui episcop asupra elevilor seminarului din Huși au contribuit la schițarea planului inițial.
2. Cum a decurs scrierea lui?
La început a fost o povestire scurtă care trebuia să facă parte din volumul Visul canadian, un episod din odiseea unui emigrant român în Franța, o idilă, dar când textul a crescut la peste douăzeci de pagini, l-am pus deoparte.
Am gândit o nuvelă, aveam și twist-ul final în cap, nu m-apuc niciodată de scris o povestire dacă nu știu încotro mă îndrept, și am pornit documentarea. Îmi place teribil faza asta a procesului, când citești trei cărți conștient fiind că, în manuscris, rezultatul e uneori nu mai lung de-o frază.
După ce am văzut filmul Ένας άλλος κόσμος (Grecia, 2015, traducere aproximativă „O altă lume”) am știut ce vreau să fac cu poveștile mele. Astfel, trei nuvele despre femei puternice și bărbați-meteci s-au transformat într-un roman.
Trebuie să spun că datorez multe Simonei Antonescu, la al cărei atelier de roman (Club Revdepov) am participat, și Deliei Hügel, prima cititoare critică a manuscrisului. Le mulțumesc.
3. Cum vă doriți să fie citit romanul Metec?
O cititoare a consemnat undeva că, deși are multe plusuri, textul abundă în scene de sex. Așa că îmi doresc ca romanul meu să fie citit cu îngăduință, relaxare. La urma urmei, n-am produs vreo Iliadă, ci divertisment doar și poate îndemn la citit alte cărți, la ascultat muzici noi, la văzut filme vechi și la vizitat locuri însorite.
