1. Cum s-a conturat ideea romanului Umbra micului oraș?
De câțiva ani mă bântuie ideea de a scrie un roman cu tentă polițistă, de factură psihologică. M-au influențat și lecturile romanelor de literatură nordic-noir, scrise de autorii scandinavi, suedezi, norvegieni. O întreagă familie este ucisă și fiica mai mare dispare, aceasta este crima care zguduie un mic oraș de provincie. Am căutat un spațiu unde să plasez acțiunea, singurul loc care mi s-a părut potrivit a fost orășelul unde am copilărit, Cugir, din județul Alba. Atmosfera tipică a unui orășel, friguros în luna noiembrie, un loc de unde tinerii vor să plece, iar toată lumea cunoaște pe toată lumea și unde, totuși, fiecare are secrete.
Ideea s-a conturat și prin prisma personajelor principale, acțiunea romanului se desfășoară din trei perspective diferite: profesoara Vivi, reîntoarsă în orașul natal, după rateuri personale și sentimentale, liceanul Paul, care-și dorește să evadeze din orașul mic, și comisarul Leo Dobrescu, trimis de la București să ancheteze crima, și el cu multe probleme personale nerezolvate.
2. Cum a decurs scrierea lui?
În general romanele mele au nevoie de timp pentru a vedea lumina tiparului, am o medie de cel puțin trei ani până să finalizez manuscrisul. Scrierea lui a decurs destul de rapid într-o primă fază, în câteva luni am fixat prima variantă, ca să împrumut un termen din arta vizuală, am făcut eboșa romanului. Aveam material suficient pentru personajele profesoarei de desen și liceanului talentat la arte. Fiind eu însumi profesoară și artist plastic, sunt familiarizată cu lumea școlii și mentalitatea artiștilor. În ce privește personajul comisarului, am avut nevoie de documentare temeinică, despre ce înseamnă exact munca unul polițist la Serviciu Omoruri, care sunt atribuțiile echipei de anchetă, ce face un criminalist, un legist, care este procedura în cazul anchetelor criminalistice. M-au ajutat romanele polițiste scrise de autorii români Dan Antonescu, George Arion, Bogdan Hrib, Teodora Matei, iar ca inspirație, dintre autorii străini printre, preferații mei sunt Camilla Läckberg, Jo Nesbø, Fredrik Backman, Guillaume Musso.
Știam de concursul Editurii Universitare „Împlinește un vis” și am trimis manuscrisul, am aflat cu bucurie că sunt printre câștigători, premiul a constat în finanțarea publicării romanului. Probabil dacă nu era termenul limită pentru trimitere, aș fi rescris și azi anumite pasaje. Ca să conturez ideea de la începutul întrebării, scriu relativ rapid, dar rescriu mult, revin pe text, leg firele, înnod ițele. Sper să fie cu folos toată munca mea pe manuscris și să fie citit cu interes. Vreau să mulțumesc editurii și redactorului de carte, scriitoarea Ecaterina Giurgiu, care mi-a oferit un ochi vigilent, extrem de necesar.
3. Cum vă doriți să fie citit romanul Umbra micului oraș?
Mi-aș dori să fie citit nu doar ca un roman polițist autohton; cei care l-au citit deja mi-au spus că este și un roman psihologic și social, dar și un roman al comunității. Sunt dezbătute mai multe probleme, în special din lumea liceenilor: adaptare, integrare, manipulare sentimentală, împăcare cu sine și cei din jur, integrare în societate.
Mai doresc să fie citit cu speranță, am pus și umor în roman, limbaj tipic al adolescenților și povești de dragoste. Cred că dragostea este cel mai puternic sentiment din lume și merită să scriem despre ea, în egală măsură cum trebuie să scriem și despre părțile mai puțin neplăcute ale firii umane. Cum ajunge cineva să ucidă? Probabil la fel de simplu cum se îndrăgostește!
Vă invit să descoperiți umbrele micului meu oraș!
