crișul repede al minții

pentru d. fanfarov, c.chira și l. ferlinghetti

deși sunt o vinitură aici pe lângă criș
am ajuns să cunosc această apă 
stând în umbra copacilor 
care se închină la râu
pe malul parcului libertății 
vizavi de colț emanuil gojdu
cu spiru haret puțin mai jos
de crinul alb
e un banc de nisip
un coney island al
biogeocenozei bihorene
unde se adună rațele să se iubească
pescărușii să se odihnească
broaștele să orăcăie
soții plecați de acasă 
să se prefacă că pescuiesc
egretele să flaneze printre toate
ca niște aristocrați acvatici decavați
care se umflă-n pene ca să nu dispară

*

razele joacă epileptoid prin frunziș
alină stresul relației
de incertitudine timp-energie
pentru că umbra-i pentru brașoveni
aici mă mai pun și direct sub soare
îmi las iradiate ciupiturile de furnici 
ale căror habitat l-am invadat
fericirea în starea ei pură 
mai apare din când în când 
un bătrânel la cămașă 
și pantaloni de stofă
se dezbracă până la chiloți
aruncă un băț în râu
câinele lui rupe ritul râului
cu o euforie inaccesibilă
simplilor muritori ca noi
intră și bătrânelul în flux
prin chiloții lui albi străpunși
de soarele care apune 
se văd boașele lăsate
care se leagănă-n vânt
când ating, când nu ating
apa în care pești bihoreni 
bibani soare, somni mici
se lasă duși de curent 
șerpii de apă demonstrează
teoria ondulatorie a undelor
țânțarii se sparg în figuri
înainte să se lase noaptea
și să apară adolescenții
care se sparg și se reconstituie
cu săruturi și atingeri 
și urlete aborigene 
dimineață vin copii
din grădinițele din apropiere
fac o activitate din adunatul
gunoaielor adolescenților
duc acasă foi albe la părinți 
decorate cu rămășițele celorlalți 

* 

totul e apă dacă te uiți 
destul de mult timp la lucruri
scrie creeley într-o poezie
i-am zis lui dumitru care 
câteva zile a stat aici cu mine
am grăit apoi despre tați
despre tovarăși
care ne-au ghostuit
despre solipsism 4k și
streamul infinit al lucrurilor
pe care le dăm în bară 
despre lanțul markov
al prieteniei noastre
a văzut și el noaptea de lângă această apă
liliecii care zburdau de parcă încercau
să ne distragă atenția de la stelele
abia vizibile prin poluarea luminoasă
înspre zgomotul lor de găuri negre
făcute pe furiș lângă criș

* 

dimineața următoare un bărbat
a aruncat un bolovan lângă mine-n apă
și băiatul său exclamând woahaaa
crezând că tocmai tatăl său crease
un univers-buzunar care se propaga
vălurind în nanometri de duioșie
vreau să pot să dorm ca rațele 
pe apă cu gâtul răsucit
fața mea odihnindu-se în carne
sub omoplat învelindu-se cu piele
într-o rană deschisă care nu doare

*

o zi după ce a plecat dumitru 
a căzut un pom în criș
la cam doi metri de unde zăceam
și mi-a dus mintea la turistul de 27 de ani
care a fost găsit cum a formulat presa
cu leziuni incompatibile cu viața 
după ce i-a căzut în cap un copac
pe aleea de sub tâmpa 
în brașov primarul a promis extracția
a 320 de arbori care ar reprezenta
pericol public
aici în oradea presa a dat vina
pe o invazie de castori
după ce a căzut copacul în criș
s-au adunat toate gunoaiele din râu
în jurul lui ca să-l conducă pe ultimul 
drum în aval în lumea lor 
undeva unde nu văd 
remanența acustică a unor 
supernove distante răsună 
cu sunetul libelulelor
care se penetrează-n zbor

*

în aceeași zi a ajuns și cristina lângă criș
cu ochii ei adamantini, ca o curbură-n spațiu-timp
și mintea mai ascuțită decât un ac tungsten
care mi-a povestit cum comunică copacii între ei
și de ce arborii bucureșteni suferă de singurătate 
despre transmutarea informației prin spori
despre gravitația curcubeielor din uganda
punkăreala ei din londra 
și cum în preistorie oamenii furau 
lemne de la castori 
nestăpânind tehnologia lor avansată
de prelucrare a realului
într-o zi am ridicat privirea amândoi
din ierbăria imediată a spațiului
pe care îl ocupam când scriam și citeam
și am văzut o femeie goală 
care se spăla în apa murdară a râului
femeia și reflexia erau un unghi ascuțit spre adânc
microagresiunile din privirile 
trecătorilor și aura ei stoică și resemnată
pe care doar lucrurile zdrobite o au

*

după ce a plecat cristina am rămas singur
lângă râu dar m-am împrietenit 
cu un șobolan cu care am împărțit 
un sandwich și care mi-a mulțumit
din ochii lui negru-petrol
cu privirea trasă prin găuri de vierme
a copiilor din picturile lui tonitza
cu un zilier din cacuciu vechi
care noaptea dormea lângă râu
și ziua lucra pe un șantier
ca să strângă ceva pentru ai lui
el mi-a arătat unde să mă piș clandestin
pe lângă criș pentru că orădenii 
nu cred în băi publice 
cu un tip care a apărut lângă mine 
într-o zi cu o pungă în mână 
din care a lăsat să alunece în criș
trupul neînsuflețit al unui peștișor de acvariu
mi-a cerut o țigară și nu am vorbit împreună
minute întregi până a plecat 
apoi am stat doar eu 
până m-a gonit
noaptea trădată de un întuneric
pe care nu-l crease 

*

în ultima zi am fost la un meci
cu tomi, lavinia și marius 
bihorul a bătut steaua 4-2
apoi m-am întors la criș
și am intrat și eu în el 
zbenguiala plantelor subacvatice 
îmi giugiulea gleznele 
rațele mă certau 
oamenii se holbau
un mare zumzet de insecte separa
malul realului  
de crișul repede al minții mele