În primul episod din al patrulea sezon Mornin’ poets, am citit poeme de Richard Brautigan şi i-am scris scrisori. Imaginare şi nu prea. Subtile, cu câte o tuşă de umor, oneste, spontane, nepretenţioase, nostalgice, dojenitoare, dar şi pline de întrebări. Unii dintre cursanţii acestui workshop au mimat perfect stilul lui Brautigan, alţii din contră, l-au luat în răspăr. Marele câştig al acestui experiment e că nu a ieşit un exerciţiu de admiraţie, ci un dialog cu adevărat viu, pe care îl puteţi citi mai jos. (Andrei Mocuța)
Andrada Yunusoglu
Richard,
n-o să văd niciodată japonia. e trist dacă te gândeşti la asta, aşa că n-are rost să-ţi faci prea multe griji. am stat la masă cu rilke
astă-vară n-am băut cafea am împărţit
un ştrudel. germana mea era cam proastă
a plecat imediat ce-a înghiţit
ultima bucată rămasă.
îţi dai seama că m-am simţit atât de prost
în fine,
Sabo.
Iulia Stoichiţ
Bună, Richard (sau ar trebui să-ţi spun Dick – scuze, nu m-am putut abţine; mulţumeşte-le părinţilor pentru nume, cel mai probabil mamei tale),
Sunt Iulia. Nu mă ştii. Nici nu ai avea de ce şi ce să ştii despre mine. Ce-i drept, nici eu nu prea ştiam despre tine. Ştiam despre Sylvia, Anne, Robert… Ah, stai! Nu sunt beatnici. Nu contează, ştiam de Allen, că deh, cine a trăit sub o piatră ca să aibă scuza de a nu şti de Allen, Jack, Lawrence, William Burroughs, nu Carlos Williams, şi vag şi de alţii. E okay. Nici tu nu ştii vreun poet român, sunt convinsă. Şi nu am de gând să ies în faţă cu Mihai (sau Michael, pentru tine) Eminescu. Ţi-aş zice de Bacovia, un nevrotic simpatic (aşa îmi place să cred, că era simpatic, dincolo de nevroze). Şi de Arghezi ţi-aş spune. Şi de optzecişti, că sunt un fel de beatnici şi biografişti la noi de anii ’80 ai secolului trecut (mă rog, poate 2000-iştii ar spune că ei sunt beatnicii literaturii române). Primii, în orice caz. Eu zic că avem poeţi buni, dar nu mă pune să fac o listă de preferinţe. Motivul e că încă mă consider o mai bună cititoare de proză decât de poezie (de-asta nu mă aventurez în liste, nu că m-ar preocupa dacă cineva are o problemă cu preferinţele mele). Întreabă-i pe ei de ce merită să-i citeşti. Şi eu aş fi curioasă să le aud argumentele. Pot să-ţi zic, dacă vrei, de ce merit să mă citeşti pe mine, odată ce voi deveni ditamai poetesa română, dar, după cum vezi, evit cât pot de mult să mă iau în serios (de unde şi termenul de „poetesă”, care în română are toate sensurile peiorative cu putinţă). Şi oricum, sunt o poetesă narcisistă. Chiar şi când pare că nu e vorba despre mine, e vorba tot despre mine, doar că mi-am dat silinţa/singură provocare să scriu diferit faţă de cum aş fi scris în mod normal, să văd în câte moduri pot spune aceeaşi chestie/poveste.
Cred că unele poeme ale tale acum ar fi catalogate ca meme. Nu mă pune să-ţi explic exact ce sunt, dar recunoşti unul când îl vezi.
Dar nu despre poeţii români sau mine voiam să-ţi zic. Aş părea prea provincială (nu că n-aş fi oricum, după toate standardele), iar noi, românii, ne pricepem să ascundem că am fi provinciali ca să fim, de fapt, cu atât mai provinciali. Voiam să-ţi zic că mă scoate din sărite ditamai pandemia emoţională şi psihologică ce s-a iscat cu Covid-191. Şi că Trusa de reparaţii karmice 1-4 e un bun ghid despre cum ne oprim mereu la 1, unii mai trec şi la 2, iar de 3 şi 4 nici nu mai poate fi vorba. E frumos în buncăr când lângă tine mor Adolf Hitler şi Eva Braun (de fapt, cred că ordinea în care mor era pe dos) de Covid-19, după ce şi-au făcut provizii, şi-au luat toate precauţiile şi erau ultimii care nu se îmbolnăviseră.
Cred că unele poeme ale tale acum ar fi catalogate ca meme. Nu mă pune să-ţi explic exact ce sunt, dar recunoşti unul când îl vezi. Uite ce zice Yuval Noah Harari: „This approach is sometimes called memetics. It assumes that, just as organic evolution is based on the replication of organic information units called ‘genes’, so cultural evolution is based on the replication of cultural information units called ‘memes’. Successful cultures are those that excel in reproducing their memes, irrespective of the costs and benefits to their human hosts.”
Nu ştiu ce să-ţi mai zic. Sigur nu te interesează teoria şi conceptele. Nici pe mine nu m-ar interesa, dar m-am înscris la un doctorat. Nici pe mine nu m-ar interesa, dar sunt în zodia gemeni, iar gemenii se plictisesc repede dacă n-au o provocare de ordin intelectual – un junky intelectual. Sună mai bine decât intelectuală (în România, când spui despre cineva că e intelectual, de fapt, vrei să-l insulţi sau să faci o glumă proastă; e ca şi cum ai purta o cămaşă bărbătească nou-nouţă, abia cumpărată din magazin, din care nu ai scos acele de la guler, dar totuşi ai luat-o pe tine).
Ai grijă cu alcoolul; după o vârstă, toţi se lasă de droguri şi se mulţumesc cu alcoolul. Să te speli pe mâini des, să porţi mască (sanitară, nu socială).
Bye!
P.S. 1. dacă nu te-am convins că we should be friends, în zodiacul meu spune că mă înţeleg bine cu vărsătorii.
P.S. 2. Ţi-am lăsat câteva poeme pe final, că tot ziceam în câte moduri pot spune aceeaşi poveste. Alana Payne e creaţia mea, dar BoJack Horsemann a fost inventat de altcineva. Şi, pentru mine, cel puţin, din moment ce-mi place personajul atât de mult, împreună cu lumea în care funcţionează, mi se pare chiar o provocare să-l folosesc pe BoJack în poemele mele. Poţi să aplici aceleaşi reguli ale personajului când îl foloseşti sau să extinzi universul său, folosind a soft system of rules din acel univers. Plus că BoJack a fost creat pentru mediul vizual, deci e cu atât mai mult o provocare pentru mine. Stai liniştit, nu ataşez poemele pentru că am nevoie de validarea ta literară. Aş scrie oricum.
BoJack şi Alana Payne 2
Alana Payne îşi imagina
cum BoJack îşi imagina
o viaţă cu ea
se mutaseră la ţară
vara noaptea goi în lac
o învăţase să înoate
se mutaseră la ţară
crescutul de plante de coca
varietatea coca amazoniană
părea genul lor de activitate
agricolă după un timp au pus bazele
unei plantaţii de Amanita muscaria
cu spiritul ei antreprenorial Alana
a speculat cererea de ciuperci din partea
vrăjitoarelor dispuse să elimine opoziţia
se mutaseră la ţară
ca Alana Payne să-l poată
fute liberă pe BoJack
BoJack the Belle of the Ball
Alana Payne aştepta să fie invitată
la balul de absolvire de BoJack
dar era sub demnitatea lui să respecte
regulile inventate de el însuşi
conform propriilor ei reguli
Alana Payne l-a invitat pe BoJack la bal
n-a contat că BoJack avea deja parteneră
pentru balul de absolvire
vrei palme la cur bag sama
Alana Payne ştia că primea palme
doar de la taică-său
pentru fundul ca o trambulină
3 ani şi ceva au mers cei doi şi la bal
şi la spital BoJack a mers
şi cu cealaltă parteneră
în acest timp Alana Payne a mai avut
un partener la balul de absolvire
dar BoJack a perfecţionat
tropul „two-dates-to-the-prom”
după toţi anii cu Alana Payne
+ cealaltă a găsit o (altă) Penny Carson
vezi, Alana, cum nu eşti niciodată prima?
mai aveai o speranţă dacă nu exista Ioana Ieronim
you can look her up I don’t care
s-a sărutat cu ea? da
i-a băgat mâna pe sub rochie? da
a început Penny să-l dezbrace? da
a intrat Alana sau cealaltă peste ei? da sau nu
ceea ce n-a perfecţionat BoJack ci Alana
a fost parodierea propriilor reguli şi aşteptări
el se mai visează
a lost boy on his way to hollywoo
unde găseşte o baltă aprovizionată
consistent cu mommies
he can slide his dick in and out of
cu multe alte talente profesionale
mâna virtuală întinsă
mâna virtuală întinsă care nu spune
o poveste nu primeşte poze nud
a început ca un quest
mi-ai arătat-o p-a ta
eu m-am lăsat greu
ca-n toate basmele
nemuritoare pe care
mi le citea bunica
în spital pe la 5-6 ani
atunci timpul se măsura în
picăturile ce-mi
ajungeau în vena adânc
înfiptă sub piele
(despre asta nu ţi-am scris
niciodată tot despre altele)
pic pic dacă Făt-Frumos de data asta
se întoarce înapoi în Tinereţe fără Bătrâneţe
şi Viaţă fără de Moarte?
acum timpul se scurge ca o dronă
pe care învăţ să o folosesc
de când nu-mi mai dau voie să te caut
mi-ai spus
că viaţa de bărbat însurat
a doua oară
e atât de mişto
am primit şi două suveniruri
din paradisul conjugal
frânghia tăiată şi o poză cu încheietura
mâinii stângi varianta înainte şi după
ajunge în Valea Plângerii
dacă cineva încearcă să te ţină
împotriva voinţei tale în Tinereţe
fără Bătrâneţe şi Viaţă fără de Moarte
chiar şi aşa
ţi-am arătat mai mult decât ai arătat tu
o hartă a defectelor corporale şi morale
ficţiunile perfecte despre tine
pe care le scriu de la 17 ani
dar pe care nu le arăt nimănui
din prea multă jenă burgheză
nu-i de-ajuns nu-i de-ajunsnuideajuns
i-am scris soţiei tale
cu ce am reuşit să adun de pe
gresia şi faianţa din baie
după ce tu şi Moartea
aţi folosit-o
(…)
Andrei Mocuța
Dragă Richard Brautigan,
Am înţeles în sfârşit
de ce îţi împarţi
tot timpul
între bibliotecă şi pescuit
În ambele locuri
vorbitul
e permis numai
în şoaptă
