Scurte scenarii inițiatice

Editura Polirom vă prezintă un fragment din volumul Scurte scenarii inițiatice de Magda Cârneci, publicat în colecția „Fiction Ltd”.

172 vizualizări
Citiți în 8 de minute
1

Un el și o ea, Daniel și Mina, își povestesc pe rând experiențele onirice trăite în cele mai diverse situații. Fie că a fost vorba de un vis, de un moment de meditație sau pur și simplu de o halucinație, cei doi s-au văzut purtați în lumi alternative, cu alte reguli și alte înțelesuri, dar fiecare în parte a adus un moment de revelație, ulterior transpus în lumea reală, cunoscută. Un volum în care scurtele scenarii inițiatice dau măsura transformărilor umane prin intermediul transcendenței.

„Aceasta este o colecție de povestiri care pleacă de la istorii trăite, culese din numeroasele mele jurnale întinse de-a lungul multor ani. Recitind aceste jurnale, mi-am dat seama de potențialul prozastic al multor întâmplări, dar într-un sens anume, specific: acela de a trezi gustul pentru o realitate alternativă, deși totuși concretă, de a provoca deschiderea simțurilor spre o lume fascinantă, mult mai bogată decât cea ordinară. Altfel spus, de a incita cititorul să depășească banalitatea crasă care domină existențele noastre (și, în consecință, predomină și în proza scurtă contemporană). Și de a-i deschide acestui cititor, chiar a-i încuraja o perspectivă transcendentă asupra lucrurilor, omului, lumii. Finalmente, noi suntem ființe care se autotranscend continuu. Prozele acestea revendică realitatea transcenderii.” (Magda Cârneci)


Fragment din „Râul eliberat”

Cumva, cu greu și obidit, după căutări febrile și haotice prin tot felul de culoare înguste și joase, când aproape că-și pierduse speranța, Mina ajunse din nou la gura exterioară a subsolului, la capătul vechii scări de piatră roasă, uzată. Scara era scăldată acum, ciudat, în lumina plină, limpede a amiezei, deşi parcă atunci când intrase ea în subteran era după-amiază. Soarele era acum în mijlocul cerului, ca o monedă uriaşă de aur, orbitoare. Oare cât stătuse jos, înăuntru, se întrebă Mina ? Scara de piatră era la fel de înțesată de oameni ca înainte. Aceeași lume mizeră, rufoasă, de bărbaţi şi femei palizi şi cu fețe boţite, aşezaţi unii lângă alții pe trepte, care se înghesuiau şi blocau trecerea, îndărătnici. Mirosul era greu, de vechi, de sudoare bătrână, dar și de pământ reavăn. Mina încercă să se strecoare printre ei, dar oamenii păreau că nu vor să o lase să treacă, parcă se strângeau, se îndesau între ei ca să formeze un zid. În fața ei, pe o treaptă, spre stânga, Mina văzu un bătrân care nu se dădea cu nici un chip la o parte când ea voi să pună piciorul alături de el. Enervată, îl bruscă, îl împinse într-o parte ca să-și facă loc cu forţa, lăsându-se traversată de o mânie iute, rapidă. Atunci bătrânul îi spuse cu un glas milog, plângăcios, că acolo e locul stabilit pentru Mina, de aceea îl ţine el ocupat, pentru ea, când ea o să vină să şadă. Mina reuşi să treacă de el și să-și pună piciorul pe treapta următoare, când observă în fața ei, la dreapta, o fetiţă, aşezată şi ea ca şi moşul, tenace în calea sa. Mina o bruscă și pe ea, o împinse mânioasă într-o parte, şi atunci o auzi pe fată spunându-i pe un ton plângăcios că şi ea o aştepta tot pe Mina.

Speriată, înnebunită, Mina se strecură cu forţa printre ceilalţi oameni înghesuiți împrejur, urcă în grabă pe trepte, călcând peste degete și poale de haine până ajunse la capătul de sus al scării de piatră. Apoi o luă în goană înapoi prin câmpie, pe lângă păduricea de salcâmi, prin parcul dendrologic, pe lângă castelul de cărămidă roșie cu turnuleţe, pe lângă casa de ţară a părinţilor. Ieși din parc şi ajunse brusc pe o stradă.

E o stradă plină de magazine mici, provinciale, dar curate şi colorate. E un orăşel luminos şi vesel de munte. În depărtare se ghicesc coastele muntoase împădurite și cu vile presărate pe ele. Aerul e limpede, cristalin. Dar nu e nimeni pe stradă. Mina o ia în sus pe strada pustie, în pantă, privește în jur cu atenţie și nu se mai satură de lumina pură, intensă de vară, care inundă totul. Deodată el, în haine albe şi largi, iese dintr-o străduţă lăturalnică şi i se alătură. Hainele îi flutură pe lângă corp de la briză, parcă ar zbura. Mina îi strigă bucuroasă că a reuşit. A scăpat! Ţipă plină de o stranie euforie pe strada liniștită, pustie. Hainele ei miros ciudat, închis, bătrânește. Un abur amar iese din ele, dar el îl suflă uşor într-o parte. Mâna lui miroase frumos, a fân și a flori de câmpie. Hainele lui albe, fluturătoare, au un parfum dulce de iasomie. Mână în mână, el și Mina urcă pe strada în pantă, sub lumina curată şi cristalină a amiezei. E linişte, multă linişte.

Şi deodată, cu sunet cristalin și muzical, cu unde albastre curate, tivite cu spumă alb-sidefată, venea în sfârșit râul. Curgea prin mijlocul străzii. Curgea liniştit şi pacific prin Mina.

Magda CÂRNECI (n. 1955), scriitor și critic de artă, a obținut un doctorat în istoria artei la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris în 1997. A fost director al Institutului de Istoria Artei din București între 1990 și 1992, președinte al boardului Centrului Soros pentru Artă Contemporană (1998-2004), redactor-șef al revistei Artelier din București (1998-2004), președinte al AICA România (2000-2005), director al Institutului Cultural Român din Paris (2007-2010), profesor asociat la Universitatea Națională de Arte din București (2012-2016). În prezent este redactor-șef al revistei de arte vizuale ARTA. Pe lângă titlurile din domeniul artelor plastice, a publicat mai multe volume de poezie: Hipermateria (1980), O tăcere asurzitoare (1984), Haosmos (1992), Poeme politice (2000), Poeme TRANS (2012) și eseuri: Arta anilor ’80. Texte despre postmodernism (1996), Poetrix. Texte despre poezie și alte eseuri (2002). În străinătate i-au apărut volumele Psaume (1997), Art et pouvoir en Roumanie 1945-1989 (2007), Trois saisons poétiques (2008) și Chaosmos (2013) în franceză, iar în olandeză (2004) și engleză (2006) Chaosmos. Poezii și proze ale sale au fost incluse în volume colective românești sau străine. A coeditat lucrarea colectivă Perspectives roumaines. Du postcommunisme à l’intégration européenne (2004). De aceeași autoare, la Editura Polirom: Artele plastice în România 1945-1989 (cu o addenda 1990-2010) (2013) și FEM (2011, 2014, 2021 – roman nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Augustin Frățilă, Premiile Radio România Cultural și Premiile revistei Observator cultural; finalist al PEN America Translation Prize 2022).
www.magdacarneci.ro

1 Comment

  1. În acest fragment de proză, Magda Cârneci figurează o traiectorie inițiatică, prin intermediul personajului Mina. Marcată de o abil țesută ambiguitate, traiectoria cu pricina poate fi atât drumul sufletului prin vămile văzduhului, concretizate metaforic în scara lui Iacob, pe treptele căreia sufletul Minei își dă în petec de două ori, pentru ca a treia oară să fie salvat, dar acea traiectorie poate fi și o călătorie dintre cele descrise, analizate, interpretate de către Ioan Petru Culianu în excepționalul studiu Out of This World: Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein. Sugestia bine articulată de către povestitoare e aceea a unei lumi transcendente, al cărei polisemantism e mai intens decât sunt dispuși să accepte foarte mulți oameni, pentru a nu spune, de-a dreptul, cei mai mulți. Tehnic, este o ficțiune fantastică. În fapt, avem încă o plăsmuire a supremului mister al vieții, al sufletului, al sensului existenței omenești.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Ficțiune”