***
ia zi cine e speriat acum
când ne-am lăsat cozile în urmă ca șopârlele că supraviețuirea costă destul
că avem de toate și am învățat cum
să ne ghemuim când începe viitorul
să umplem spațiile rămase în zi
cu videoclipuri de câte 30 de secunde ia zi
cine e speriat acum când avem aplicații pentru gestionarea limitelor la conexiunea interumană
ritualuri de îngrijire a pielii
acid hialuronic să prevină îmbătrânirea prematură
eventuala ură de sine suprimată la party-uri la care te duci din complezență
sau pentru că nu vrei să afli la următoarea ieșire că absența ta
n-a fost mai semnificativă decât toate bârfele pe care le știți deja
și tu și apropiații și amicii pe care îi ții alături din milă
că-s băieți buni și ar fi putut mai mult
dacă atunci când erau în hău avea cine să-i țină de mână
singurătatea nu e unicul simptom oricum ce să mai previi
e destul că trebuie să scoți corpul ăsta din grotă să-l pui să urce scara ierarhică a epuizării
și tot mai lent vine timpul în care îți freci tâmplele
și tot mai lent te lași pe spate și aștepți
de după siguranța de mâine
următoarea producție în serie
a tuturor zilelor care-ar putea să te sperie
***
am vecini politicoși în apartamentele lor semidecomandate
țin mini-biblioteci cu cărți bune
au nine-to-five
au copii trecuți prin
grădiniță privată pe urmă
generala și extra-
curricularele
extra-
ordinarele programe de educare recalibrare a
minții în formare
vecini amabili care spun bună ziua.
sau nimic. e ok și dacă nu vorbim limba comună a unei generații
dacă am citit t.s. eliot ori kiyosaki și nu contează de fapt
cine i-a supraviețuit cui,
winter kept all of us warm while we were in the rat race
istoriile personale sunt istoriile nimănui
când rămâi în cercurile clasei
de mijloc și nu ești de-al lor –
aici se împarte bunătate umană se dau mâini de ajutor și uneori ocheade
am depășit fazele de inadaptare strategică putem să ne aruncăm
remarci controlate despre
noua mașină câți cai putere câți ani câte rate
ne vom felicita pentru fiecare mică victorie și-n general
la sărbătorile mari cineva se va lovi inevitabil de tribul altuia
și aproape întotdeauna va lovi în fiecare o inimă de animal
și aproape întotdeauna se va suprima primul impuls
să spui că aici te-a adus sudoarea odihnitoare a muncii
mândria și taxele lunare
și din ce îți mai rămâne ai mereu să donezi
pentru ratați asistați social pentru cei ce și-au umplut stomacul
cu pâine albă și pâine albă în straturi și
ia cu pâine, mamă, să te saturi.
fiecare pe lume stă încorsetat în propriile circumstanțe nu toate
duc la punctul în care te apleci peste portbagaj
după încă o plasă de carton
90% material reciclat pentru un viitor responsibly-sourced
uneori te obișnuiești cu disonanța alteori
nimic în sistemul de legături nu se cutremură și atunci
te oprești să răsufli între două rânduri de scări
