Poeme

metronom

32 de grade
e vara lui 2019 și pășesc apatic
prin al zecelea aeroport din acest an, căști
pe urechi, anunțuri la megafon. e anul porcului
culori: galben, negru
mood: bad temper
cumpăr dulciuri de la duty free
la suprapreț dar ce să faci
 
am nimerit într-o mare înghesuială
îți caut fața în sala de așteptare
mă ia un pic disperarea așa că bag rapid în gură
un viermișor dulce-acrișor și dau volumul la maxim
aceeași piesă pe repeat

dacă mă întorc în timp 
la your top Spotify list 
pot să apăs play și să mă transport neuronal 
în amintirea în care porți
tricouri cu imprimeu
       (to find yourself
     think for yourself)
și plângi într-o sală de aeroport
și nu știu cum să te consolez

mă înțeapă în buze, un singur
strop găsește drumul spre negreală
în vara în care port rochie roz 
de plastic și părul scurt
vara-n care sunt băiat, rubarbă, coajă de semințe
de aruncat pe jos. îmi apar
pete roșii pe piele și înțeleg că ceva se
apropie de sfârșit

Durrës 40 de grade 
mă plimb pe faleză în direcția
greșită și tot dau de mare

Prizren 25 de grade
beau cafea la poale de munte și
scriu în carnetul verde tot ce-mi trece
prin cap
dorm pe paturi tari, port rochia galbenă
mărgăritar
                     plouă puțin și mor de cald

[te-ai născut în iulie într-un val de căldură 
m-ai luat în brațe și s-a scurs din mine esența
                                     și totul s-a transformat 
                                                în desert dulce]
  
acțiunea se petrece în vara lui 2019
acțiunea
acțiunea
pășesc în stația de autobuz la 7 dimineața
nu e nimeni la geam, nu vorbesc limba.
până la hostel mai sunt 30 de minute
și geanta-mi apasă umerii
n-am băut cafea, n-am pus capul
pe pernă, sunt într-un oraș hăituit de țânțari.
am un autobuz de prins
nimeni 
nu mă așteaptă la celălalt capăt.
următoarea urcare – noroc
că se oprește cursa spre Novi Sad
în față, un cuplu de olandezi povestesc între ei
în spate, eu cu o carte
trec brazi după brazi
păduri de ceață, granița de piatră
se termină și tura de noapte, ascult un
episod de podcast 
mă agăț de mâner
o mișcare bruscă și ne rostogolim în gol

Podgorica 35 de grade
ne înțelegem în două limbi străine
enervez cu atâtea întrebări
am călătorit destul încât să pot să
fiu singură cu mine, pădurea
la un braț e plină de bomboane
                           din ultimul război

sunt la mare, sunt la munte
sunt cu fața spre tine țin dinții încleștați
(let it go)
sunt un vas dulce
sunt paharul de rom & coke din care
guști, ți se încrețește fața
              gaura prin care se scurge
              rom & coke
              pe gresia din baie
              până la ultimul 
              strop


in yun

am plâns din nou într-un
cinematograf gol. regizorul a spus „depinde
de ceea ce vrei să vezi și cum vrei să interpretezi”
raționalizez explicații și felul în care ne întâlnim din 
nou în visele mele și recuperez ce e al meu, bucățica pe 
care-am lăsat-o în urmă, vesta de siguranța în caz de turbulențe
în visele mele ne întâlnim din nou și-ți spun „e inyun baby” 
suntem doar noi doi. crezi că o să scapi de mine?
în visele mele spun „te rog 
ia-mă de mână, hai să
traversăm acest pod” 
într-o zi ploioasă
am privit în sus
și am văzut
cum
      se
   to
     pe
 ște
     cea
  ța


jurnal de vis

te-ai materializat în laboratorul de vise scenariu
interpelat de intemperii aproape realitate
ne întâlnim doar pe fond
de dorințe ascunse la cinema

(pentru că
iubești/eai filmele – mai ales Marvel 
și popcorn cu gust de zahăr/cașcaval) 

să-ți țin degetul în degetul meu 
sub scaun să nu ne prindă nimeni
de ce ești așa de trist
în toate visele
în care apari?


[o succesiune de percepții întâmplătoare]

linia de sânge 
pe paharul Ikea 
de unde acum o secundă sugeai vin
formează o linie roșie pe buze

condensul
pe geam
înainte să lași aerul să iasă
formează un strop de apă

blatul de gătit uleios
cu două cercuri de cafea
afară, toropeală
în casă, răcoare
miros de acetonă
și beton

o cioară pe pervaz
cu buze roșii și
ochi de lichior
cântă
o înțelegi
sincron

un telefon ce vibrează
după
atenție
ești puțin curioasă?
te abții

afară, vânt și
ninsoare
oameni ce patinează pe lacul înghețat, 5 centimetri grosime
aștepți să cedeze sub presiune și să citești despre asta în ziar
e mai bine aici
cu buza lipită de calorifer

înghiți aerul uscat
țurțuri pe obraji
sub tavanul gol e singurul loc
ce nu se destramă pe 
interior

mizerie
decor