Trei răspunsuri despre romanul „Balada necunoscutului” de la autoarea lui, Cristina Vremeș

„Am scris acest roman pe trei continente și nu mai știu câte țări, în junglă, în sate izolate și stațiuni portugheze, câteodată cu vedere la erupția unui vulcan.”

747 vizualizări
Citiți în 3 de minute
1

1. Cum s-a conturat ideea romanul „Balada necunoscutului”?

Am început să scriu romanul în timpul pandemiei, după câteva săptămâni de izolare benefică. Fără să mă gândesc la „ideea” romanului, scenele se înlănțuiau, urmând un puls inconștient. Sună nefiresc, însă eram doar o martoră neajutorată a unei scrieri mai mari. La sfârșitul primei versiuni, mi-am dat seama că mai multe teme sunt suprapuse, și colajul mi-a plăcut. Figura paternă, vaga asociere a sa cu lideri totalitari, dublul necunoscut (trebuie să citiți cartea pentru a-l descoperi), călătoria, obsesiile, încântarea vrăjită și traumele copilăriei, ucenicia feminină, gustul libertății, reîncarnarea… Am rescris manuscrisul de mai multe ori, după ce i-am conturat scheletul conceptual, într-o etapă secundară.

2. Cum a decurs scrierea lui?

Nu a fost ușor. Am sacrificat multe zile însorite, am abandonat sentimente, am luat-o la fugă prin lume. Am scris acest roman într-o perioadă de intensă reinventare personală. L-am scris pe trei continente și nu mai știu câte țări, în junglă, în sate izolate și stațiuni portugheze, câteodată cu vedere la erupția unui vulcan. O carte care nu mi-a dat pace până când nu am reușit să o aduc pe lume; să îi facilitez nașterea. Scrierea sa mi-a pus la încercare voința și reziliența, ca om și ca autoare.

3. Cum vă doriți să fie citit romanul „Balada necunoscutului”?

În bună parte, plăcerea mea rezidă în actul de separare, când lansez romanul în lume și îi urmăresc drumul, curioasă, fără să vreau să controlez lecturile fiecăruia (deși este tentant). Un singur sfat aș da: citiți fără prejudecăți, așteptări, judecăți morale sau moralizatoare, măcar într-o primă instanță! Am încercat să evoc o lume a generației mele, fără să vreau să-i diagnostichez dispozițiile sufletești, umorile sau tulburările.

1 Comment

  1. Asum caracterul off topic, dar fiind vorba despre baladă, specie hibridă, precum lira lui Orfeu, aflată la joncțiunea muzicii cu poezia, menționez aici zece balade, desigur, rock, cu precizarea anului în care au apărut, pentru că timpul ne definește pe noi, oamenii, restul e indiferent la acest parametru:
    Lynyrd Skynyrd – Free Bird – 1973
    Nicu Vladimir – Drumule, Fumule – 1973
    Manfred Mann’s Earth Band – Father Of Day, Father Of Night – 1973
    Bob Dylan – Ballad Of A Thin Man – 1965
    Nazareth – Dream On – 1982
    Deep Purple – Child In Time – 1970
    Bad Company – Seagull – 1974
    Black Sabbath – Laguna Sunrise – 1972
    My Bloody Valentine – Only Shallow – 1991
    Wand – The Unexplored Map – 2015

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Cum?”