Trei poeme inedite

Start
749 vizualizări
Citiți în 3 de minute
1
soarele ăla

e soarele-ăla mort, sută la sută mort
ca după break-up când bagi cioată între frați
cu ceafa vată și cu ochelarii sparți
când ai vrea să te piși dar e prea mult efort

rece și scufundat ca berile de marți
văzut în plină zi ca pân pânză dă cort
norii lasă din el felie ca dă tort
la caterincă, fac brigadă-întunecați

e soarele-ăla leșinat ca noi pă mese
când nu mai suferim pe nimeni să ne-atingă
cu țepi în barbă, cu citații și procese

cu endorfinele șutite pân seringă
și când te hotărăști să nu mai faci progrese
vezi cum – încet – din soare începe să ningă


furie

furie, ciob de chips înțepenit între gingii
obraz incandescent care-și așteaptă palma
mielină, limfă, sânge spumegând de-a valma
fluturi-briceag pe stern, fulger prin nervii cenușii

plâns prefăcut în panzer, ’nainte să-ți dai seama
noian de neutrino – și forță ce-l susții
stea prăbușită-n sine ce lasă lumi pustii
străpunse de sarissa de radiații gamma

cum o să trec prin tine? furtună de zăpadă
pe care brazii-o suferă tăcuți, se-apleacă
ninși – până când, de la sine, începe să cadă

cum o să treci prin mine? săgeată fără teacă
în afară de trup; pe creștetul de pradă
mână mângâietoare – ce-i spune o să treacă


Sappho

Afrodita – pe tronul tău brodat cu brocarturi
copila lui Zeus, brodind vicleșug – rogu-te:
stăpână (și) iubită, inima mea n-o zdrobi
sub apăsarea-ntristării, povara durerii

ci, ca odinioară, de fiecare dată
când mi-ai auzit plânsul înfundat din depărtări
și-ai ascultat: tu vino. iată, pe atunci veneai
lăsând tatăl să domnească-n casa părăsită

și puneai frâie carului tău de aur. apoi
în vâltoare de vrăbii, din tării-n cer de mijloc
în ceață de aripi treceai pe pământul cernit

aripi ca clipe. iar tu, zeiță, cu un zâmbet
săpat în chipul tău, neșters de moarte, mă-ntrebai
ce-am mai pățit de data asta? de ce te-am strigat?

Florentin Popa (n. 1989, Băicoi) a debutat în 2013 cu volumul de poeme Trips, heroes & love songs (Casa de editură Max Blecher). Au urmat Efrafa (Charmides, 2017) și Dezintegrare (OMG Publishig, 2021). Este cofondator al platformei de poezie cu formă fixă „Mafia Sonetelor”. Trăiește în Florești, județul Cluj.

1 Comment

  1. Florentin Popa este dintre acei postdouămiiști pentru care tradiția poetică se cuvine musai reinventată, fie și prin magia poeziei cu formă fixă. Citind cele trei sonete, gândul amprentat de fiorul istorico-liric trece prin stația Vasile Voiculescu, pentru a adăsta cu osebire în pașoptismul revizitat genial de către Cărtărescu în Levantul. Experiențele evocate pot părea sensibil diferite de ale înaintașilor, dar aparențele înșeală, după cum se știe: poetul trăiește sincron, în cuvânt, extazul și mistuirea de după, când lăuntrul e frânt. Și doar cele paisprezece versuri consacrate depun mărturie – întru Orfeu și Euridice – despre istovul cel dulce.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Poezie”