* globuri sclipind fragile sub ramuri de brad ochi de pisică cu pupile dilatate în luciul lor; numărăm, rezemați în coate câte apleacă crengile; câte s-au spart cum – hologramă în găoace de-argint, moarte te vei privi în cioburi: mic și răsturnat cum strălucești pasiv, mângâietor, distant în pulberea tuturor celor sfărâmate felii de mere se-nroșesc în vinul fiert – ce liniștit adoarme ochiul din vâltoare – văd cum lucrează timpul, nu-i nimic incert și ca să nu-i las nicio marjă de eroare silabe de sonet, număr mereu ce pierd pe degete de mâini ascunse-n buzunare
Cele mai recente din „Poezie”
soarele ăla e soarele-ăla mort, sută la sută mort ca după break-up când bagi cioată între
de Cătălina Matei
Poeme de Livia Ștefan
de Răzvan Țupa
de Diana Cornea