* globuri sclipind fragile sub ramuri de brad ochi de pisică cu pupile dilatate în luciul lor; numărăm, rezemați în coate câte apleacă crengile; câte s-au spart cum – hologramă în găoace de-argint, moarte te vei privi în cioburi: mic și răsturnat cum strălucești pasiv, mângâietor, distant în pulberea tuturor celor sfărâmate felii de mere se-nroșesc în vinul fiert – ce liniștit adoarme ochiul din vâltoare – văd cum lucrează timpul, nu-i nimic incert și ca să nu-i las nicio marjă de eroare silabe de sonet, număr mereu ce pierd pe degete de mâini ascunse-n buzunare
