/

Poeme de Florentin Popa

Start
1839 vizualizări
Citiți în 21 de minute
cântecel motivațional

trezește-te frate cum îți permiți
somnul e doar pentru viermii neadormiți
când dormi iei muie de la viață și înghiți
trezește-te man fii turbo fii un procesor pe 65536 dă biți
vodcă de izvor în gură în ochi 
pe pielea mea albă broboane broboane
alerg în mâini după caprele negre și le fac să gâfâie coane
munții sunt o șaormă geologică de anticlinale
și grohotiș cu sos de zănoage și izvoare
și mușc din ei sunt walt whitman pă speed coițe mi-e foame
scoate burghiul festiv și fă-ți 6 rânduri de nări noi în nas
tunează-ți trupșorul octo-bojoci dual ficat quad pancreas
du-te la schimnici la schituri pă șisturi rulează podbal în ceas-
-lov tu ești Iov luând la pulă destinul jucând gta san andreas

omg trezește te e ora curentă gen
pisicile deja la soare și tu tot locuitor de pivniță
nucile pe ramuri de nuc ca o pereche de coaie fără pulă și tu tot aghioase
e ceasul luminii estetice umbra fix în spate la 90 de grade
e timpul de aur al moșilor care merg pă gratis cu 25
și tu tot în brațele lui morfeu dar ce îți face băiatul ăsta morfeu
e vreme de ascultat screamo și urlat la melci prin cruguri și frunzișuri
mișcă în plm
și tu tot în vremea viselor unde doar aborigenii australieni cu iq 70 stau
și le studiază claude levi-strauss engramele antropologice
e vreme de lucrat asiduu cu credință în tine
mai multă ca arsenie boca în dumnezeu

6 butoaie de starbucks rupe căcatul fam
e 7 dimineața gen uită-te pă giam
cum zboară porumbeii ca yoghinii-n ashram
așa cer zdrențuit n-ai văzut neam dă neam
mă refeream prietenaș la norii cirro-stratus
mai zdrențuiți decât trupa andré în hiatus
pune-ți cafea sau ceai sau exotisme gen suc de cactus
pe când te-ndrepți încet spre lucru, mahmur și cu platfus
dar asta e doar temporar în 5 minute vei fi fresh
asfaltul ăsta sub adidași e mai comod ca un preș
și aerul e cocaină pură de-aia te conjur să ieși
și să fii un asset, să dai peste cap chartu’, să faci niște cash

să se plângă clienții la telefon de calitatea prea bună a serviciului
să ceară cu managerul tău să zică cine e acest băjeat yolo swăgescu
nu e doar un angajat e o stare de spirit
dați-i vă rog de un covrig în plus la leafă
și cumpărați-i propria constelație
și o scăricică către ceruri ca în led zeppelin
și tu tot forn forn puf puff pe nări fmm
simte energia simte arderile simte viața ca un jet de heroină
prea gros pentru aceste vene firave
fuck yeah e dimineață o mie de sori pe cer totul va fi nu ok
ok e pentru fraieri totul va fi nu grozav
grozav e pentru bătrâni totul va fi gen mai mult

e o noo zi +1d xp plus 10% mana
lucrează-ți magia fă clientul să-ți pupe icoana
KPI miracol 300 la sută popa își lasă sutana
cerul e zahăr vată, pământul zahăr brun cu termite
fetele savarine. babele dulci smochinite
trage pă nas zahăr pudră extrafin dat prin site
ai obraji merișoare. nu poți să muști să verifici
dar crede-mă băiatul nu minte
ce e țara asta? nu gulaș pe felii de halva
ce e poezeaua? doar tropi pe sintaxă proastă de java
ce e starostele când nu-și află calfa?
deci trezirea-mbrăcarea pune-ți apret pă cămașă
și coaiele alea noi de mascul alfa

e timpul să crăpăm pământul până la pirostrii să vărsăm astenosfera ca un gălbenuș
și la nucleul său fierbinte să ne pârlim părul de pe scrot
cum plm îndrăznești să nu respiri atât de tare dimineața asta frumoasă cât să lași evreii fără aer
cum ai tupeu să nu zdrobești grâu cu mâinile goale și să-l faci făină
și apoi mănuși de box din aluat de pâine să-ți smardoiești aproapele cu trupul lui hristos
să folosești o stea neutronică drept minge anti-stres în pula mea
din sudoarea ta precipitată să se facă o alternativă sănătoasă la cocaină
5000% swag pasiune pură și violență
bagi death grips în boxe și îi scoți cu mâna goală
mc ride ca un isus negru care a consumat și preschimbat prea multe
vreau să văd cum împingi liftul până la etajul 11
sprijinindu-te doar pă aer ca un sisif cu cearcăn frumos ce ești
și să nu uiți să îți cumperi gumă dacă îți trebuie
eu am gumă pot să îți dau gumă
dar totuși ia-ți tu
gen




 
MDCHDC02 (zgușionca)

am căutat pe net poze cu zgușioncă
care e pentru lapte ce e peanut butter pentru alune
și tot biroul s-a întors încântat și un pic rușinat de complicitate
gen hei bro te iubesc ești omul meu credeam că doar eu mai mă uit la asa akira squirtând pe caracatițe

am citit pe slove mo-lo-ko sgu-șen-no-e sî sa-ha-rom
și au înnebunit toți
el e bratanu el e drogatu el e elohim
el învârte noaptea stelele pe pivoți
el ne-a pus scânteie în piept ca la autoboți
el lacrimi în ochi și genitale-n chiloți
fratele Alexei a mințit pe față că merge la baie
și în cinci minute s-a înființat transpirat cu o cutie de zgușencă
îi punea și funda cu privirea

nu în aburi de mezcal
nu în frontoane de cocă sfărâmicioasă știi că a venit sfârșitul
adio tripuri adio filme adio vis chimeric
ci în momente ca astea
când inima face inversul pulii și se înmoaie la frumos
când mă ia o nostalgie băloasă parcă am suflețel de papuc de pâslă
pune-ți picioarele în mine frate și umblă cuminte pe jos

sau când…

men deci ce sărăcie e aici
e sărăcia de acasă văzută prin lupă
cum ar zice Vali
ASPRU

cerșea o băbuță la cel mai stil
de fapt anti-cerșea:
nu scotea o vorbă îi era rușine să ceară,
doar avea icoane într-o cutie de carton
preciste și sveținicolai imaculați în rame de oțel
și se uita așa lung și trist
gen nu mie îmi dați ajutați-l pe isus să cumpere
pâine pentru o bunică
și a strâns bani de o pâine mică
și a mâncat din ea un sfert și restul a împărțit cu porumbeii în parc
și apoi nu a mai strâns bani de-o pâine mică

 

tu fato vrei șaorma

well rabdă frumoaso viața e un șir de chinuri cine spune altfel minte

îmi aduc aminte parcă era azi când eram bătut iarna cu furtunul cu apă înghețată în beciurile securității
i se spunea șarpele lui Stalin
eu ce puteam face? așteptam să se spele răutatea de pe fața pământului
și îmi făceam cruce cu limba în gură – uneori mi-o mușcam căci îmi clănțăneau dinții
dar ce e durerea de aici de jos pe lângă slava de sus – doar o zgârietură pe mâna de sfânt

tu vrei acel kebab blană sau leșini
însă tăria și puterea nu stau în sprijinul altora nici măcar în domnul dacă nu voiește să ți-o dea, ci doar în neclintirea și voința ta
am fost sodomit căci e greu să te împotrivești când spirtul curățat curge ca roua și periuțele de dinți devin junghi
dar nici măcar o dată nu mi-am pătat singur trupul cu malachia – tăria mea de om slab e acolo, mândria mea de rob e nepătată, sunt un oțel sur făcut ametist, ca zidurile cetății noului Ierusalim de la sfârșitul veacurilor. și totul prin slava încercărilor și focul smereniei cu care am întâmpinat caznele lumești

iar tu crăiasă a coapselor groscioare
ți-ai vinde dreptul de întâi născută p-un doner
ai plecat vreodată fruntea în tăcere? căci în întreaga liniște e vădita voia Domnului. iar voia sa murmură fiică a omului: toată zidirea și creația mea nu e înspre a vă fi trecută prin mădulare și măruntaie – ci dimpotrivă, măruntaiele tale neostoite de femeie sunt durate să se curețe prin jertfa facerii, iar mădularele tale slabe să zidească alături de Mine

iar ție, surioara mea mai mică, îți e fomică
câtă foame ai ostoit înainte de a ta? de câte nevoi ale altora te-ai îngrijit încât să îți îngădui să gândești la ale tale, în loc să-l lași pe Făcătorul tău să îți poarte de grijă?

iar ție pui de nevastă legitimă și tunsă, îți e fo-fo la burti-burti.
ce fel de urechi încăpățânate ai, încât chiorăitul mațelor acoperă scrâșnetul dinților?

iar ție, egala mea întru păcat, îți trebuie păpițu bun.
acum când noaptea se îngână cu ziua când poate și nădejdea lui Iisus de a zdrobi porțile Șeolului îndărătase, ție îți trebuie nu nădejde, nu statornicie, nu tăcere – ci bucate, lut mai deșarte decât al trupului nostru

iar ție giuvaericală șucară îți trebuie pui mort dat în caruselul iadului
stropit cu spermă groasă a lui satan și pângărit cu varză veștedă
răsucit în trupul aplatizat și nedospit al lui anticrist
în aluminiu de discotecă

ok luăm mare.




la maki

de ce stai îmbrăcată așa precar tu Maki
Nishikino-n noaptea înstelată?
degeaba ai plovăr în sus la gât fular
când sub colanți âți tremură rău crakii
te-aș întreba: ești cumva baka, fată?

păr de șofran în noaptea de enibahar
obrajii mai aprinși decât un vârf de lucky
strike pulpițe mai fierbinți ca la kentucky
fried chicken. Maki, de-ar

ști sempai câți virgini de pivniță râvnesc
și cum, ca stele căzătoare din fundal
ar lăsa dâre de mărgăritar preseminal
pe trupu-ți nubil, bidimensional, dumnezeiesc
le-ar împlânta pistolu-n tâmple wakizashi-n piept

clară și purpurie-n bezne de pastel
ochi mari cătând spre ochii mei închiși
rămâi de neatins, eu rămân unul din
B Ă I E Ț I I T R I Ș T I
rămâi o plăsmuire trasă din penel
rămâi best waifu omului deștept

 

vitrina baroc băicoian rococo a paranoiei

atunci când vine zgâlțâiala aia blanao de la fogjean toate bibelanurile tremură uite să nu zici că isagerez la cocoșu dân mijloc stânga i s-a rupt coada cum mai poate performa și atunci mama și tata iau panica aia ieftină la treișopdămii bucata oleo isusele domnicule o să murim ca șobolanii dă la cutremur că așa mor șobolanii mânca-striviți sub alți șobolani și cocoși și cățăi ca niște ficați dă porțelan

și ar fi păcat cumva nu neapărat de mamă și tată că și-au trăit traiul și-au mâncat carbohidratul au zămislit perlele ci dă mândreața asta dă vitrină am fost în mai multe locuri și nu am văzut așa ceva caii de aracet caramelizat de jos care s-au futut până la armăsaru dă montă i-a căzut capul și paharele de vin cu flori care nu s-a băut veci vin dând ele faraonul dă cretă larul și penatul acestui cămin flancat de doze goale de athos și denim

și atunci mama și tata cuibăriți sub frică să regăsesc și fac un-doiul bătrânesc zgâlțâitor de bibelan și în afterglowul ăla frumos îi cuprinde ideea sagace de a părăsi apartamentul comfort patru făcut cu sudoarea frunții de o viață comfort trei literalmente cu sudoarea frunții văruit cu sudoare să pută ca în vestiar de dinamo după labă să muncească ca sclavii la 60 de ani până își fac scratch pe discurile de hernie ca să facă din casa bătrânească dân deal cu cărămizi de căcat și paie lipite cu diareeglet vilă să să învârtă după soare separat dă planetă

și tare aș vrea
ca acolo în buncărul de căcat marmorat să fie ocrotiți de cutremur să nu mai tremure iepurașii în vitrină să nu mai moară ca șobolanii să trăiască pă veci
ca gheorghe dinică și euronymous și năiță coaieblegi
în inima mea

Florentin Popa (n. 1989, Băicoi) a debutat în 2013 cu volumul de poeme Trips, heroes & love songs (Casa de editură Max Blecher). Au urmat Efrafa (Charmides, 2017) și Dezintegrare (OMG Publishig, 2021). Este cofondator al platformei de poezie cu formă fixă „Mafia Sonetelor”. Trăiește în Florești, județul Cluj.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „BOX OFFICE. POEZIA”