cântecel motivațional trezește-te frate cum îți permiți somnul e doar pentru viermii neadormiți când dormi iei muie de la viață și înghiți trezește-te man fii turbo fii un procesor pe 65536 dă biți vodcă de izvor în gură în ochi pe pielea mea albă broboane broboane alerg în mâini după caprele negre și le fac să gâfâie coane munții sunt o șaormă geologică de anticlinale și grohotiș cu sos de zănoage și izvoare și mușc din ei sunt walt whitman pă speed coițe mi-e foame scoate burghiul festiv și fă-ți 6 rânduri de nări noi în nas tunează-ți trupșorul octo-bojoci dual ficat quad pancreas du-te la schimnici la schituri pă șisturi rulează podbal în ceas- -lov tu ești Iov luând la pulă destinul jucând gta san andreas omg trezește te e ora curentă gen pisicile deja la soare și tu tot locuitor de pivniță nucile pe ramuri de nuc ca o pereche de coaie fără pulă și tu tot aghioase e ceasul luminii estetice umbra fix în spate la 90 de grade e timpul de aur al moșilor care merg pă gratis cu 25 și tu tot în brațele lui morfeu dar ce îți face băiatul ăsta morfeu e vreme de ascultat screamo și urlat la melci prin cruguri și frunzișuri mișcă în plm și tu tot în vremea viselor unde doar aborigenii australieni cu iq 70 stau și le studiază claude levi-strauss engramele antropologice e vreme de lucrat asiduu cu credință în tine mai multă ca arsenie boca în dumnezeu 6 butoaie de starbucks rupe căcatul fam e 7 dimineața gen uită-te pă giam cum zboară porumbeii ca yoghinii-n ashram așa cer zdrențuit n-ai văzut neam dă neam mă refeream prietenaș la norii cirro-stratus mai zdrențuiți decât trupa andré în hiatus pune-ți cafea sau ceai sau exotisme gen suc de cactus pe când te-ndrepți încet spre lucru, mahmur și cu platfus dar asta e doar temporar în 5 minute vei fi fresh asfaltul ăsta sub adidași e mai comod ca un preș și aerul e cocaină pură de-aia te conjur să ieși și să fii un asset, să dai peste cap chartu’, să faci niște cash să se plângă clienții la telefon de calitatea prea bună a serviciului să ceară cu managerul tău să zică cine e acest băjeat yolo swăgescu nu e doar un angajat e o stare de spirit dați-i vă rog de un covrig în plus la leafă și cumpărați-i propria constelație și o scăricică către ceruri ca în led zeppelin și tu tot forn forn puf puff pe nări fmm simte energia simte arderile simte viața ca un jet de heroină prea gros pentru aceste vene firave fuck yeah e dimineață o mie de sori pe cer totul va fi nu ok ok e pentru fraieri totul va fi nu grozav grozav e pentru bătrâni totul va fi gen mai mult e o noo zi +1d xp plus 10% mana lucrează-ți magia fă clientul să-ți pupe icoana KPI miracol 300 la sută popa își lasă sutana cerul e zahăr vată, pământul zahăr brun cu termite fetele savarine. babele dulci smochinite trage pă nas zahăr pudră extrafin dat prin site ai obraji merișoare. nu poți să muști să verifici dar crede-mă băiatul nu minte ce e țara asta? nu gulaș pe felii de halva ce e poezeaua? doar tropi pe sintaxă proastă de java ce e starostele când nu-și află calfa? deci trezirea-mbrăcarea pune-ți apret pă cămașă și coaiele alea noi de mascul alfa e timpul să crăpăm pământul până la pirostrii să vărsăm astenosfera ca un gălbenuș și la nucleul său fierbinte să ne pârlim părul de pe scrot cum plm îndrăznești să nu respiri atât de tare dimineața asta frumoasă cât să lași evreii fără aer cum ai tupeu să nu zdrobești grâu cu mâinile goale și să-l faci făină și apoi mănuși de box din aluat de pâine să-ți smardoiești aproapele cu trupul lui hristos să folosești o stea neutronică drept minge anti-stres în pula mea din sudoarea ta precipitată să se facă o alternativă sănătoasă la cocaină 5000% swag pasiune pură și violență bagi death grips în boxe și îi scoți cu mâna goală mc ride ca un isus negru care a consumat și preschimbat prea multe vreau să văd cum împingi liftul până la etajul 11 sprijinindu-te doar pă aer ca un sisif cu cearcăn frumos ce ești și să nu uiți să îți cumperi gumă dacă îți trebuie eu am gumă pot să îți dau gumă dar totuși ia-ți tu gen MDCHDC02 (zgușionca) am căutat pe net poze cu zgușioncă care e pentru lapte ce e peanut butter pentru alune și tot biroul s-a întors încântat și un pic rușinat de complicitate gen hei bro te iubesc ești omul meu credeam că doar eu mai mă uit la asa akira squirtând pe caracatițe am citit pe slove mo-lo-ko sgu-șen-no-e sî sa-ha-rom și au înnebunit toți el e bratanu el e drogatu el e elohim el învârte noaptea stelele pe pivoți el ne-a pus scânteie în piept ca la autoboți el lacrimi în ochi și genitale-n chiloți fratele Alexei a mințit pe față că merge la baie și în cinci minute s-a înființat transpirat cu o cutie de zgușencă îi punea și funda cu privirea nu în aburi de mezcal nu în frontoane de cocă sfărâmicioasă știi că a venit sfârșitul adio tripuri adio filme adio vis chimeric ci în momente ca astea când inima face inversul pulii și se înmoaie la frumos când mă ia o nostalgie băloasă parcă am suflețel de papuc de pâslă pune-ți picioarele în mine frate și umblă cuminte pe jos sau când… men deci ce sărăcie e aici e sărăcia de acasă văzută prin lupă cum ar zice Vali ASPRU cerșea o băbuță la cel mai stil de fapt anti-cerșea: nu scotea o vorbă îi era rușine să ceară, doar avea icoane într-o cutie de carton preciste și sveținicolai imaculați în rame de oțel și se uita așa lung și trist gen nu mie îmi dați ajutați-l pe isus să cumpere pâine pentru o bunică și a strâns bani de o pâine mică și a mâncat din ea un sfert și restul a împărțit cu porumbeii în parc și apoi nu a mai strâns bani de-o pâine mică tu fato vrei șaorma well rabdă frumoaso viața e un șir de chinuri cine spune altfel minte îmi aduc aminte parcă era azi când eram bătut iarna cu furtunul cu apă înghețată în beciurile securității i se spunea șarpele lui Stalin eu ce puteam face? așteptam să se spele răutatea de pe fața pământului și îmi făceam cruce cu limba în gură – uneori mi-o mușcam căci îmi clănțăneau dinții dar ce e durerea de aici de jos pe lângă slava de sus – doar o zgârietură pe mâna de sfânt tu vrei acel kebab blană sau leșini însă tăria și puterea nu stau în sprijinul altora nici măcar în domnul dacă nu voiește să ți-o dea, ci doar în neclintirea și voința ta am fost sodomit căci e greu să te împotrivești când spirtul curățat curge ca roua și periuțele de dinți devin junghi dar nici măcar o dată nu mi-am pătat singur trupul cu malachia – tăria mea de om slab e acolo, mândria mea de rob e nepătată, sunt un oțel sur făcut ametist, ca zidurile cetății noului Ierusalim de la sfârșitul veacurilor. și totul prin slava încercărilor și focul smereniei cu care am întâmpinat caznele lumești iar tu crăiasă a coapselor groscioare ți-ai vinde dreptul de întâi născută p-un doner ai plecat vreodată fruntea în tăcere? căci în întreaga liniște e vădita voia Domnului. iar voia sa murmură fiică a omului: toată zidirea și creația mea nu e înspre a vă fi trecută prin mădulare și măruntaie – ci dimpotrivă, măruntaiele tale neostoite de femeie sunt durate să se curețe prin jertfa facerii, iar mădularele tale slabe să zidească alături de Mine iar ție, surioara mea mai mică, îți e fomică câtă foame ai ostoit înainte de a ta? de câte nevoi ale altora te-ai îngrijit încât să îți îngădui să gândești la ale tale, în loc să-l lași pe Făcătorul tău să îți poarte de grijă? iar ție pui de nevastă legitimă și tunsă, îți e fo-fo la burti-burti. ce fel de urechi încăpățânate ai, încât chiorăitul mațelor acoperă scrâșnetul dinților? iar ție, egala mea întru păcat, îți trebuie păpițu bun. acum când noaptea se îngână cu ziua când poate și nădejdea lui Iisus de a zdrobi porțile Șeolului îndărătase, ție îți trebuie nu nădejde, nu statornicie, nu tăcere – ci bucate, lut mai deșarte decât al trupului nostru iar ție giuvaericală șucară îți trebuie pui mort dat în caruselul iadului stropit cu spermă groasă a lui satan și pângărit cu varză veștedă răsucit în trupul aplatizat și nedospit al lui anticrist în aluminiu de discotecă ok luăm mare. la maki de ce stai îmbrăcată așa precar tu Maki Nishikino-n noaptea înstelată? degeaba ai plovăr în sus la gât fular când sub colanți âți tremură rău crakii te-aș întreba: ești cumva baka, fată? păr de șofran în noaptea de enibahar obrajii mai aprinși decât un vârf de lucky strike pulpițe mai fierbinți ca la kentucky fried chicken. Maki, de-ar ști sempai câți virgini de pivniță râvnesc și cum, ca stele căzătoare din fundal ar lăsa dâre de mărgăritar preseminal pe trupu-ți nubil, bidimensional, dumnezeiesc le-ar împlânta pistolu-n tâmple wakizashi-n piept clară și purpurie-n bezne de pastel ochi mari cătând spre ochii mei închiși rămâi de neatins, eu rămân unul din B Ă I E Ț I I T R I Ș T I rămâi o plăsmuire trasă din penel rămâi best waifu omului deștept vitrina baroc băicoian rococo a paranoiei atunci când vine zgâlțâiala aia blanao de la fogjean toate bibelanurile tremură uite să nu zici că isagerez la cocoșu dân mijloc stânga i s-a rupt coada cum mai poate performa și atunci mama și tata iau panica aia ieftină la treișopdămii bucata oleo isusele domnicule o să murim ca șobolanii dă la cutremur că așa mor șobolanii mânca-striviți sub alți șobolani și cocoși și cățăi ca niște ficați dă porțelan și ar fi păcat cumva nu neapărat de mamă și tată că și-au trăit traiul și-au mâncat carbohidratul au zămislit perlele ci dă mândreața asta dă vitrină am fost în mai multe locuri și nu am văzut așa ceva caii de aracet caramelizat de jos care s-au futut până la armăsaru dă montă i-a căzut capul și paharele de vin cu flori care nu s-a băut veci vin dând ele faraonul dă cretă larul și penatul acestui cămin flancat de doze goale de athos și denim și atunci mama și tata cuibăriți sub frică să regăsesc și fac un-doiul bătrânesc zgâlțâitor de bibelan și în afterglowul ăla frumos îi cuprinde ideea sagace de a părăsi apartamentul comfort patru făcut cu sudoarea frunții de o viață comfort trei literalmente cu sudoarea frunții văruit cu sudoare să pută ca în vestiar de dinamo după labă să muncească ca sclavii la 60 de ani până își fac scratch pe discurile de hernie ca să facă din casa bătrânească dân deal cu cărămizi de căcat și paie lipite cu diareeglet vilă să să învârtă după soare separat dă planetă și tare aș vrea ca acolo în buncărul de căcat marmorat să fie ocrotiți de cutremur să nu mai tremure iepurașii în vitrină să nu mai moară ca șobolanii să trăiască pă veci ca gheorghe dinică și euronymous și năiță coaieblegi în inima mea
Florentin Popa (n. 1989, Băicoi) a debutat în 2013 cu volumul de poeme Trips, heroes & love songs (Casa de editură Max Blecher). Au urmat Efrafa (Charmides, 2017) și Dezintegrare (OMG Publishig, 2021). Este cofondator al platformei de poezie cu formă fixă „Mafia Sonetelor”. Trăiește în Florești, județul Cluj.
Cele mai recente din „BOX OFFICE. POEZIA”
de Cătălina Matei
Poeme de Livia Ștefan
de Răzvan Țupa
de Diana Cornea
de Ștefania Mihalache