1. Cum s-a conturat ideea romanului „Între vii”?
Îmi place să folosesc idei din fizică în textele de ficțiune. În cazul romanului „Între vii”, e vorba de o interpretare a mecanicii cuantice, teoria lumilor multiple, conform căreia toate istoriile posibile sunt reale, o idee ofertantă azi, când vezi multitudinea de filme care o utilizează cu o lejeritate descurajantă. Numai că eu nu mi-am propus să creez vreun soi de super-erou care trece dintr-o lume într-alta.
Ideea în sine a prins contur în timp ce conduceam prin zona Dealul Mare, pe un drum județean care avea de-o parte și de alta rânduri de viță de vie. Mă fascinează podgoriile, iar aranjamentul geometric al rândurilor de viță de vie m-a trimis atunci cu gândul la realități paralele.
Pentru a alege un tip de personaj, am plecat de la ideea că fiecare om, indiferent de pregătire, are o imagine despre lume, fie că se rezumă la oamenii din imediata apropiere sau se extinde la întreg universul. Că o fi teorie evoluționistă sau design inteligent, că o fi Big Bang și univers inflaționist sau pământ plat și alte bazaconii, e o imagine pe care persoana respectivă o are despre lumea în care trăiește și pe care, ocazional, încearcă s-o valideze, să-i găsească un argument de susținere, măcar ca o ocazie de a le reaminti celorlalți că are dreptate.
Personajul, cu toate că are pregătire științifică, preferă să-și demonstreze ideea într-un mod cu totul neștiințific, pe baza percepțiilor senzoriale. E dominat de o puternică prejudecată cognitivă, un lucru întâlnit, de altfel, la mulți oameni care cred cu tărie într-o idee și caută argumente pentru susținerea ei, o căutare care poate avea accente de fanatism și lipsă de rațiune. Am scris despre încercarea unui om de a-și demonstra o idee în care crede, despre lupta lui cu sine însuși.
2. Cum a decurs scrierea lui?
Primul lucru pe care-l fac întotdeauna este să elaborez un plan și o structură, iar romanul „Între vii” nu a făcut excepție. Nu e construcție rigidă, permit fiecărui element anumite grade de libertate, astfel încât, dacă e nevoie de o schimbare, să o pot face fără a da peste cap totul. Scrierea propriu-zisa a durat mai mult decât mă așteptam – estimam inițial aproximativ un an. Am întrerupt romanul pentru a scrie povestiri în două antologii de proză scurtă și am avut nevoie de timp pentru a mă detașa de textul romanului și a mă readapta la el după terminarea povestirilor.
3. Cum vă doriți să fie citit romanul „Între vii”?
Nu am preferințe despre cum trebuie citit, iar să dau sfaturi, nici atât. Ar fi oarecum arogant din partea mea. Pot spune însă cum citesc eu. Am o abordare liberă a detaliilor descriptive. Trec cu ușurință dincolo de trăsăturile fizice ale personajelor sau ale locurilor din carte, chiar dacă autorul preferă să le prezinte în amănunțime și îmi creez o înfățișare proprie a lor, în măsura în care nu e atât de important. Îmi scriu textele cu această idee în minte, să trasez doar niște linii generale și să nu încerc să impun caracteristici. E un joc de imaginație și, de ce nu, o complicitate a cititorului cu autorul.
