„Subiectul acestei cărți nu s-a ivit riguros în jurul scriitoarelor pe care le citesc întotdeauna cu lăcomie și al cărților pe care le simt, obligatoriu, cele mai apropiate. Probabil că a crescut undeva pe interfața dintre cortex și sistemul meu limbic, nevăzut și tăcut, până când valuri de informații scurse în creier, dintre care o bună parte interoceptive, m-au făcut să mă hotărăsc.
Pot anticipa, într-o oarecare măsură, consecințele acestor pagini. Cum Robert M. Sapolski a arătat că, în momentele care preced cu puțin hotărârile noastre cele mai semnificative, suntem niște decidenți mai puțin autonomi și conformi cu principiile rațiunii, nu-mi rămâne decât să mă îmbărbătez și să recurg măcar de-acum înainte, după puteri, la disciplina și mintea limpede pe care le-am rătăcit de atâtea ori.
Așa voi face. Știu că voi întâlni un labirint de trasee și obstacole în care, cu hărțile în față, voi încerca să văd atât fundalul, cât și prim-planul. Dar tot neuroștiințele mă împresoară și aproape mă țintuiesc locului, amintindu-mi că, în funcție de tipul de cultură din care provenim, suntem condiționați să observăm fie decorul, fie centrul. Mă simt cam descoperită, dar nu vreau să aleg. Voi încerca să ies la un liman, chiar dacă va fi nevoie să pun degetul pe multe răni. Sau să provoc altele.”
(fragment din Uverturǎ)
