Un optzecist mai puțin cercetat de pofta recunoașterii și succesului de breslă și de public este Mircea Bârsilă, poet, publicist (de natură eseistică) și critic literar. A debutat cu placheta Obrazul celălalt al Lunii și a ajuns acum la Vise. Reverii. Vedenii (2022). În publicistică s-a încercat în volume precum Dimensiunea ludică a poeziei lui Nichita Stănescu (2001) sau Poezia optzecistă (2021). Coperta a patra a volumului din 2022 este veramente o vitrină cu citate esențiale, de fond, asupra poeticii lui Bârsilă. Nici vorbă să lipsească nume mari: Al. Cistelecan, Dan Cristea, Valeriu Cristea, Gheorghe Grigurcu, Nicolae Manolescu, Ion Pop, Alex Ștefănescu. Bârsilă își botează genul de poezie pe care o plăsmuiește „poezie zămislită”. Și explică: „Fiecare poet se leagă, la fel ca Ulise de catarg, de o anumită modalitate lirică. Eu am optat pentru poezia zămislită. Dacă poezia făcută (în conformitate cu rețetele canonice impuse și cerute de paradigma poetică dominantă) preferă în principiu aplauzele la scenă deschisă, poezia trăită (zămislită) își asumă soarta de a umbla prin lume (lumea postmodernă apăsată de o febrilă dezorientare ontologică, sprijinindu-se de «cârja» numită Neliniște existențială.”
Terorizat de frici varii, scrisul devine la Bârsilă un mod de exorcizare, de re-naștere, „la anii tâmplelor albe”. Vedenia absoarbe celelalte stări ale eului liric. Citim și o înrudire cu rimbaldianul Adormitul din vâlcea. Gândul morții frisonează: „Voi muri și eu”, dar – șocant! – evenimentul va fi „într-una din zilele trecute”, adică va fi istorie. Credința îmbibă filigranul textual pe fondul înmulțirii semnelor rele: „O alergare tulbure, vicleană, argintie,/ spre îndepărtarea și redarea împărăției (O alergare argintie). Amplul poem Ora verde stă la îndemâna cititorului însetat de hermeneutica textuală. Desigur, și eseiștii vor găsi teren bogat de acțiune aici.
