1. Cum s-a conturat ideea romanului „Iorgu”?
„Iorgu” s-a născut din mers, fiindcă n-am avut, inițial, intenția de a scrie un roman, ci mă gândisem, în câteva rânduri, la o carte de critică literară, dedicată operei lui Bacovia. Am adunat, ani de zile, materiale despre om și epoca în care a trăit, dar lucrurile nu se legau, fiindcă nu găseam o formulă care să mă mulțumească, deoarece există câteva excelente lucrări de specialitate, care m-au pus în situația de a reconfigura traseul și de a transforma totul într-o ficțiune, care să-l aibă în prim-plan pe poet.
2. Cum a decurs scrierea lui?
Scrierea a fost dificultoasă, din mai multe motive. Întâi pentru că am avut numeroase ezitări, firești pentru un debutant în zona ficțiunii, cum sunt eu. Cronicar literar de mai bine de două decenii, m-am întrebat dacă am ce căuta în parohia prozatorilor. Pe de altă parte, am rescris textul de câteva ori, făcând destule modificări, fie prin adăugarea/eliminarea unor pasaje, fie prin reformulări succesive, care să-mi sune bine. Last, but not least, sunt câcâit din fire și, ca atare, am înaintat greu, șlefuind fraza cât și cum m-am priceput.
3. Cum vă doriți să fie citit romanul „Iorgu”?
N-am avut în vedere un anumit tip de cititor(i), ci am sperat să scriu o carte care să convingă și să placă. Și care să nu fie citită doar de specialiști, ci de oameni din diverse categorii. Am încercat să transform viața și opera unui poet canonic într-o narațiune convingătoare. Din credința că Bacovia e mai mult decât simbolistul angoasat și deprima(n)t pe care îl știm din manuale, ci un tip mult mai interesant. Un om viu, care a visat să fie fericit, să iubească și să fie iubit. Un om care a râs și a plâns, lucid, cu umor, atent la nevoile celorlalți etc., etc. Dacă am reușit sau nu, o vor spune cititorii.
