/

Poeme de Vlad Moldovan

Start
854 vizualizări
Citiți în 6 de minute
Irene

De-ndrăznești să-mi stingherești
Confictul pe a mea proprietate
E bine de știut că,
mai mult contiguu,
jointul ăsta l-am deținut –
prima pală peste lună –
primul freamăt lângă pini
de acum beție sobră.
(trebuie constant să inventez
cum să te iubesc)
_e o nelimitare
și o planare_
după capul dragonului
mai ales când ești de o răutate
cu lanțul personal.
O perdea de papură – o țesătură de pipirig
Pe cine îți imaginezi că o să poți
convinge de problemele tale?
Nesăbuire și ploaie măruntă,
Mai dezgropi duzini de scoici 
în șanțul ancestral?
O lasă-mă Irene
O să vezi că nu încap în baniță
crezi că dacă închizi ochii
te trezești direct în bătătură
încearcă doar să coși spațiul
până la acel moment.

 
Gnomice

Vers scurt, mormânt al tinereții
când stau singur și las în pace
gânduri subliminale în cortine să se anine
umbra lunii sub văi să o adune.

Topografia unei lumini
– e posibil să o cauți
și să te evite –
o salbă de felinare de-a lungul tumului
doar două străzi se-mplântă în dezbinare.

Prezentul e un mister
în care pământul își scaldă zarea
– nu văd înseamnă nu vreau
orice este oribil
sub streașină inspectezi
avansul ninsorii.

Am scris către prieten
am scris ca un dușman
l-am încurajat să-și ia zborul
la aterizare să ferească norul
– în el sunt infiniți

 
Transe I
ventile


Percepții pline și lanțuri de maia
Domnul suflu tânjește să prind vâlvătaia
Să păzesc unitatea
Deja vidă 
Jiva mea
Coralie ea e landă sub cupola de nouri
Dorinți cățărătoare pe stradă deșertate

Tulpini de corp/rizomi în flame
resurse incendiate
montăm și pustiim tot ce matricea
Poate-ncape

Și când am spart sticluța
N-am câștigat prea multă viață
Dar o putere de vâscozitate da
Sub blana lui Făget
Sunt doar inima unui prost
Hotar tomnit din uscături
Poet în luminiș soios dar și
O dropie în culcuș cu paie
Specialitățile zilei sub gradientul din copaie
Pe asfaltul la parcare
Oscilau ventilatoare
Mănușa de biciclist
Remisă-n colțul trist.


 
Beilă


fiind sceptică
anima belșug își dă

privește timpul
capul delicat al trofeului
la copaia de la baia
în joc ești Alină
viața-mi tulburată
de a ta anină
și nu mă lăsa
prinde-mă de mână
cum se prinde o găină.

cine n-ar mai vrea
să-ți vadă și experieze
moartea, nașterea.

doar întreabă-i pe părinți
care-i noutatea
ce să simți ți-o vor da

acum poți pentru că ești
dintre lucrul nemărginit
mărul pârguit

 
X


Am făcut doar Reghin-Toplița-Borsec
dar aș vrea în noaptea asta
un fiu al naturii să-mi dea 
o țigară din care a trage s-ar putea

și apoi am să-i explic
că pe mine și pe el
ne unește
doar scepticismul 
în ceea ce ne privește.

Am lipsit și splendoarea iernii planetare
a dăinuit o lună
împătrățită-n teritoriu
pe sfert neluminată
în zodia lui Pește drituită.

De toate m-am despovărat
și de asta și de asta
și de joc
și de maniere
și de vină
vini licărinde
din muzee ale apei/netransferabile.

e Paletul ăsta trosnit
aruncat în pasajul dintre case
în timpul lui unic
semitangibil
învolburat de jeg
ascuns de altă fierăraie
mi-l dedic și-l las să fie
just be
yeyeye thathatha
acțiune fără muchii
energie în șhift de poziții
incertitudine mată
mamă-materie.

VLAD MOLDOVAN (n. 1981) este redactor la revista „Steaua”. Autorul volumelor de poeme Blank (2009), Dispars (2012), Glitch (2017), Ezoezo (2021). În 2018, îi apare la Editura frACTalia antologia Band I.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „BOX OFFICE. POEZIA”