MINICRONICILE TATIANEI

Cea mai personală carte a lui C.S. Lewis este, de fapt, un jurnal de dragoste și jale. Tradus literal, titlul ar fi fost, poate, Scrutarea unei dureri. Asta și e: o autoanaliză a suferinței pricinuite de moartea soției, prietenei, partenerei lui de dialog și lucru, Joy Davidman. În prefața cărții, Andrei Pleșu observă strania coincidență a prenumelui ei, Joy (bucurie), cu titlul unei alte cărți autobiografice în care agnosticul Lewis își povestise convertirea la credința în Isus Cristos: Surprins de bucurie (Surprised by Joy). Aici, el e surprins de amărăciune, destrămare sufletească și revoltă față de Dumnezeul pe care îl iubește. În ambele cazuri, s-ar putea spune că Dumnezeu îl ia prin surprindere. Cum trăiește, așadar, un om profund credincios, încercarea suferinței și a pierderii ființei iubite? În ce termeni se poartă acum dialogul lui cu Dumnezeu? Cum parcurge distanța între răfuială și acceptare? Ce credință pierde și ce credință câștigă? Îl încearcă apostazia în fața nedreptății divine? Această carte e una dintre cele mai impresionante mărturii despre călătoria unui om de la întunericul și nesiguranța tuturor întrebărilor la seninătatea și limpezirea spiritului. Departe de a fi o lepădare de credință, este o experiență de Iov modern, care conduce spre înțelepciune și seninătate. Din adâncul suferinței răzbate, în același timp, o mare declarație de dragoste din partea unui bărbat pentru femeia iubită. (Traducere de Tatiana Niculescu)