lui Ioan Moldovan
Așezându-mi capul pe icoana
Cu Fecioara și Iisus copil,
Am visat că miere în ureche
Îngerii mi-au strecurat tiptil,
Tresărind, Fecioara îmi șoptește:
Hai, trezește-te, te scoală,
Părăsește în amurg icoana,
Îmi e greu să te mai țin în poală!
Și din miere, lacrimi aurii
Pe obrazul Doamnei se răsfață,
Pe Iisus îl strâng atunci la piept,
Iar pe Doamna o sărut pe față,
Una câte una, pe furiș,
Lumânările se-aprind în zare,
Luminând icoana-n care eu
M-am rugat din poala Dumisale
De a preschimba în miere ceara,
Dar și cristelnița-n altar,
Două minuni care s-ateste
Minunea de-a fi Iconar!
iunie, 2026
