Lucrurile care nu interesează pe nimeni
ar trebui spuse în gura mare, fără rețineri, strigate
în piețe publice, în marile centre comerciale, în aeroporturi,
vorbele șoptite în taină, în clipele celei mai negre singurătăți,
tipărite în ediții adnotate, în tiraje enorme, expuse
în vitrinele magazinelor de lux, în muzeele naționale
Nimic să nu rămână tăinuit, să spunem lumii întregi
cuvintele pe care n-am îndrăznit să le rostim niciodată, de teamă
că ar putea fi ultimele, gânduri pe care le-am păstrat
ascunse lângă inimă, în ungherele neștiute ale sufletului,
mărturisiri pe care nu vrem să le audă nici duhovnicul,
nici poliția, nici măcar dumnezeu cel atoateștiutor
Ar trebui lipite afișe mari pe blocuri, pe autobuze și tramvaie
cu toate nimicurile enervante și inutile care ne umplu zilele
și nopțile, mai ales nopțile, cu vise stupide, imposibile,
pe drumul ce duce spre nicăieri, totul scris cu litere de-o șchioapă
pe turlele catedralelor, pe frontispiciile primăriilor, pe steaguri
imense fluturând în parcurile de distracții ale copilăriei
Cele mai recente din „Un singur poem”
Un poem de Lucian Scurtu
Poem de Robert Gabriel Elekes
Poem de Irina-Roxana Georgescu
Dacă aș fi știut puterea cuvântului nu aș fi scris. Niciodată.Poate așa Dumnezeu și-ar fi întors
de Florin Gherman
