- C.S. Lewis, Marea Despărțire, Humanitas, București, 2026

Romanul alegoric al lui C.S. Lewis se citește dintr-o suflare și se cheamă Marea Despărțire pentru că ideea cărții a pornit de la Căsătoria Raiului cu Iadul, o colecție de texte scrise de William Blake, în stilul vechilor profeți biblici. Ceea ce Blake unește, C.S. Lewis desparte, căci, scrie el, viața adevărată nu e o chestiune de și/și, ci, mai curând, de ori/ori. Altfel spus, de discernământ și alegere. O călătorie în viața de după moarte se desfășoară ca o excursie pornită dintr-un oraș cenușiu, anost, „cu străzi lungi și abjecte”, unde se stă îndelung la coadă la urcarea într-un autobuz. Un fel de Românie a anilor 80… Iar la coadă, desigur, lumea vorbește, schimbă păreri, emite judecăți și ipoteze, se ceartă, are răbdare sau nu, până la momentul urcării în autobuz. Cine a apucat să se urce însă începe o călătorie plină de uimiri, groază, mister și de întâlniri cu duhuri și apariții aflate în diferite stadii de soliditate, adică de integritate a spiritului. Tărâmul spre care merg călătorii e făcut din amintiri și povești ale vieții lor, din dialoguri cu călăuzele întâlnite, din îndărătnicii și extaze. E un drum cu multe tâlcuri. Cartea a fost publicată în 1945, a avut parte de nenumărate ediții și traduceri. În română a apărut în traducerea lui Alexandru Macovescu, în 2013.