„Eu n-am considerat muzica niciodată un hobby, ci esența vieții”

Ar fi multe de povestit despre spectacolul Meșterul Manole (opera rock), pe care am avut ocazia să-l urmăresc la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”. Aș menționa doar că momentul coincidea cu marșul pentru Europa din 9 mai 2025 dintre cele două tururi ale alegerilor prezidențiale și că vibrația sălii și a artiștilor implicați m-a făcut să nu verific cu frenezie fluxurile de știri în cele aproape două ore ale reprezentației. Iar căldura cu care legendarul Phoenix Josef (Ioji) Kappl a răspuns curiozităților mele îmi dă o energie de nestăvilit pentru a continua să sap prin galeriile subterane ale Discograficului, unde maeștrii rockului și metalului stau la masă cu prezentul și viitorul fenomenului.  

Andrei Zbîrnea: Cum arată (pe scurt sau pe lung) drumul Operei Rock Meșterul Manole, de la libretul de acum mai bine de 50 de ani, până la premiera din anul 2013?

Josef Kappl: În 1973, după marele succes al albumului „Mugur de fluier”, în cercul nostru s-a născut ideea de a crea o operă rock, influențați fiind de „moda” vremii. Victor Cârcu, autorul unor texte reprezentative pentru Phoenix, n-a stat mult pe gânduri, și aducându-și aminte că scrisese cu ceva timp în urmă o piesă de teatru cu titlul „Meșterul Manole”, a transcris-o sub forma unui libret, oferindu-ni-l ca bază pentru crearea muzicală a operei rock, pe care inițiam s-o compunem. Ideea ne-a surâs și ne-a inspirat rapid o piesă cu același nume, dar pe textul baladei „Meșterul Manole”, scris de Vasile Alecsandri. Însă, libretul a căzut pradă cenzurii sistemului comunist din acea vreme, iar piesa creată drept cea titulară a viitoarei opere rock, apărută mai târziu pe un maxi-single, a rămas o piesă de sine stătătoare.

Geneza Operei Rock Meșterul Manole – de la libret, la regăsirea din 2005

Noi am fost așadar nevoiți să abandonăm ideea de a crea opera „Meșterul Manole”. Libretul s-a făcut pierdut, zăcând probabil undeva printre alte hârțoage confiscate de zbirii sistemului. Însă i-a parvenit autorului ca printr-o minune, prin anul 2005, adus de un tânăr care i-a cerut acestuia să nu pună întrebări!

Cu doi ani mai târziu, aflând de regăsirea libretului, am luat legătura cu Victor, propunându-i trezirea Meșterului Manole din somnul îndelungat la care a fost supus de cenzura acelor ani întunecați. Așa că în 2008 m-am pus pe treabă, după ce am primit acceptul lui Victor Cârcu de a compune opera pe libretul său. În 2013, a avut loc premiera la Filarmonica Banatul, mulțumită în primul rând insistenței neobosite a eroului timișorean Corneliu Nicolae Vaida, sprijinului Comitetului Județean Timișoara, precum și susținerii deosebite a domnilor Ioan Coriolan Gârboni, directorul Filarmonicii Banatul din acea vreme, și Radu Popa, dirijorul Orchestrei Filarmonicii Banatul. După premieră au mai avut loc 3 reprezentații ale operei „Meșterul Manole”: în 2018 la Timișoara, în 2022 la Brașov și în 2023 la Ploiești.

AZ: Spuneați, într-un interviu de dinainte de 2020, că opera „Meșterul Manole” este lucrarea dumneavoastră de căpătâi, lucrarea vieții dumneavoastră. Și că exprimă toată personalitatea și integritatea dumneavoastră. Care a fost drumul proiectului de după pandemie și care ar fi cele mai frumoase momente de pe scenă cu echipa extinsă a acestei opere rock?

JK: Drumul Meșterului, fiind de la bun început foarte pietros și greu, se părea a fi pe veci blocat după pandemie. Însă așa cum spune proverbul: „speranța moare cea din urmă”, mi-am adus aminte de o promisiune pe care mi-a făcut-o domnul Vlad Mateescu, directorul Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești, prin care urma să încheie stagiunea 2022/2023 cu opera rock „Meșterul Manole”.

În data de 6 iunie 2023 a avut loc acest eveniment foarte important din toate punctele de vedere. Așa cum se-ntâmplă întotdeauna (sau mai bine zis, ar trebui să se întâmple, referitor la trecut), au avut loc repetițiile pregătitoare cu tot ansamblul. La repetiția generală, într-una din pauze, un domn de la pupitrul de contrabas, îmbrăcat elegant, îmi exprima admirația sa deosebită pentru lucrarea mea și mă îndemna să trec neapărat pe la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” din București (TNOMID), unde să-mi prezint lucrarea, având șansa de a atrage cu succes atenția conducerii acestei instituții culturale asupra lucrării. Mi-a dat și o carte de vizită insistând încă o dată să iau contactul cu ei.

Între timp, au intervenit alte evenimente pentru proiectul „Meșterii Rock” (grup muzical din care fac parte Josef Kappl, Nicu Patoi, Marcel Moldovan, Codruț Croitoru și Narci Tran Korsar, n.r.), care au așternut ceața uitării asupra acestei convorbiri. În noiembrie 2023 mă sună același domn care se prezintă cu numele Petrovici (mai târziu aflam că dânsul este directorul interimar al instituției, devenit acum director general) și mă întreabă dacă aș fi de acord să prezentăm Meșterul Manole la TNOMID, cu ansamblul teatrului, cu ocazia Zilei Culturii Române, dar nu pe 15, ci pe 14 ianuarie 2024. I-am răspuns că sunt de acord, dar că mi-e teamă ca timpul scurt să nu permită pregătirea temeinică a operei. Dumnealui m-a liniștit spunându-mi că le ajunge timpul pentru pregătiri. După această convorbire, a avut loc o întâlnire la teatru, în care am pus la cale toate formalitățile colaborării. Astfel, în data de 8 ianuarie 2024, când am sosit la București, era tot ansamblul pregătit, putând să trecem direct la repetițiile generale.

Meșterul Manole a ajuns în sfârșit acasă, după învingerea obstacolelor întâlnite în drumul pietros

În ziua spectacolului, am fost primit la proba de sunet cu „mulți ani trăiască” de ziua mea de naștere, care coincide cu cea a lui Mihai Eminescu. Acesta a fost unul dintre cele mai frumoase momente din cariera mea muzicală! Spectacolul „sold out” a fost de mare succes, iar la ora actuală ne aflăm după a 15-a reprezentație a operei! După toate acestea, concluzia mea a fost că Meșterul Manole a ajuns în sfârșit acasă, după învingerea greutăților și obstacolelor întâlnite în drumul pietros parcurs de-a lungul anilor.

AZ: Ce alte opere rock v-au inspirat proiectul? La nivel de structură, ritm, poveste? Sau inspirația a venit din altă parte, din alte forme de artă?

JK: Inspirația mea s-a bazat în primul rând pe filonul folcloric al legendei Phoenix, de unde provin drept co-inițiator. Apoi, fiind fascinat de marii maeștrii ai genului, m-am bazat în primul rând pe orchestra simfonică și pe belcanto, combinate cu puterea și dinamica rockului. Forma a rămas aceeași precum cea abordată de la bun început, forma operei în concert, cu orchestră, trupă rock, soliștii, corul și baletul pe scenă, cu costumație, decor și recuzită sugestive, însoțite de texte recitate și proiecții pe un ecran mare în fundalul scenei.

AZ: Cum arată repetițiile de dinainte de o reprezentație a „Meșterului Manole” și care sunt cele mai mari provocări pentru aceste întâlniri atât de complexe?

JK: Repetiția generală are loc de fiecare dată cu o zi înaintea unei reprezentații a operei, aceasta incluzând la început o trecere în revistă a părților mai dificile, apoi un așa-zis „schnur” (preluat din limba germană, ceea ce înseamnă ață), deci interpretarea întregii opere. În ziua concertului, cu două ore înainte de start, are loc proba de sunet, care este destul de dificilă, având în vedere captarea separată prin microfoane, a fiecărei membre și al fiecărui membru al orchestrei, a corului, a soliștilor vocali și a Mirunei (singura solistă, interpretată de Daniela Bucșan, n.r.).

AZ: Care sunt punctele de convergență între proiectul Meșterul Manole cristalizat pentru disc fizic în 1973 (dar care nu s-a mai concretizat) și reprezentația din mai 2025, de la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”? Și unde se despart cele două abordări?

JK: Această întrebare îmi creează o stare ciudată, pentru că se bazează pe o formulare eronată, scrisă cândva de cineva și preluată de toată lumea! Această formulare greșită, care presupune că opera a fost compusă în 1973, dar n-a putut fi realizată ca disc fizic, este o dezinformare. Deci repet: opera a existat doar ca idee, având la bază doar libretul. Muzica operei am creat-o singur, mult mai târziu, între anii 2008-2013! Singurul element care leagă cele 2 abordări este libretul, dar la care au avut loc o serie de modificări și îmbunătățiri!

AZ: Fără a fi neapărat politici (sau sociali), cât de actuală este totuși povestea Meșterului Manole, pe care ați adus-o din nou aproape de publicul român? Reprezentația la care am participat pe 9 mai 2025 s-a suprapus peste Marșul pentru Europa dintre cele 2 tururi ale alegerilor prezidențiale.

Extremismul și decăderea morală pe rețelele de socializare

JK: Legenda Meșterului Manole are multe aspecte legate nu numai de actualitate, ci de trecut, lucru care demonstrează clar valoarea ei universală, mai ales atunci când este vorba de jertfă, jertfire, manipulare, dezinformare, trădare în slujba unei puteri mârșave, șantajiste, amenințătoare și răzbunătoare. Mă bucură mult și sunt mândru de interesul publicului pentru opera rock „Meșterul Manole” și fiind un european convins, mă simt onorat de coincidența reprezentației din 9 mai 2025, de Ziua Europei, cu Marșul pentru Europa, care n-a fost în zadar!

AZ: Cum vă împăcați cu rețelele sociale? Vi se pare că și datorită lor ajunge „Meșterul Manole” la mai mulți oameni? Sau, din contră, vi se pare o problemă care vine la pachet cu o doză semnificativă de anxietate?

JK: Nouă, artiștilor liber-profesioniști, ne-au rămas foarte puține posibilități de propagare a creațiilor noastre. Dintre ele fac parte și rețelele sociale. Acestea sunt în ultima vreme foarte puțin, până la deloc critice față de anumite intenții extremiste, devenind o armă periculoasă în mâna acelora care vor să manipuleze, să îndoctrineze și să dezbine masele. Exemple avem destule. Inițiatorii și proprietarii acestor rețele sociale, pe care-i interesează în primul rând banii, scuză lipsa unor selecții, care să combată propaganda extremistă, prin dreptul la libertatea cuvântului și exprimarea părerilor personale. Aici este vorba de o decădere morală și lipsa responsabilității!

AZ: Am citit undeva că tatăl dumneavoastră a fost muzician în orchestra semi-simfonică din Petrila. Cum a influențat asta parcursul dumneavoastră muzical din Phoenix și de mai târziu?

JK: Așa cum cele învățate la școala primară, la lecțiile de practică, secția tâmplărie, îmi sunt și astăzi de mare ajutor în multe situații, la fel sunt și cele ale notației muzicale, învățate de la tatăl meu!

AZ: Sunt convins că ați primit tone de întrebări despre Phoenix în mai mult de 55 de ani de carieră. Nu voi repeta și eu acele întrebări. Aș vrea să știu mai degrabă care era condiția artistului migrant în Germania de Vest. Se putea trăi din muzică sau activități adiacente ei? Sau era mai mult un hobby?

JK: Eu n-am considerat muzica niciodată un hobby, ci esența vieții. Așa că am avut și în Germania șansa de a-mi câștiga pâinea de toate zilele cu muzica, reușind să mă feresc pe cât posibil de divertismentul ieftin!

AZ: Care-i relația dumneavoastră cu platformele de streaming online? Există vreo șansă să avem acolo, la un moment dat, albumele realizate de dumneavoastră cu Madhouse, Lake sau cele cu Heinz Rudolf Kunze & Verstärkung?

JK: Sincer să fiu, nu prea am habar cum funcționează din punct de vedere administrativ și financiar. Nici nu le prea agreez, pentru că îmi dau senzația unor platforme care profanează muzica, transformând-o în niște obiecte de talcioc, unde găsești pe aceeași masă ciorapi, șurubelnițe, cravate, vaze, ibrice sau hârtie igienică…

AZ: Sunteți la curent cu noul val al artiștilor rock, metal, jazz și din alte zone? Ne puteți recomanda 2-3 albume care v-au impresionat, din cele apărute în ultimii 5-10 ani?

Inteligența Artificială este un produs fraudulos, pentru că intenționează să înlocuiască raționamentul și gândirea umană

JK: Nu, pentru că n-am putut descoperi nimic nou, care să-mi atragă atenția. Dimpotrivă mi s-a dovedit încă o dată cât de mult noroc am avut să trăiesc și să creez în perioada fantastică a anilor ’70. Ceea ce pot recomanda este mai puțin popular, dar mie personal mi-a deschis orizontul. Sunt lucrări ale unor uriași ai muzicii precum Igor Stravinski, Piotr Ilici Ceaikovski, Richard Strauss, Richard Wagner, Maurice Ravel, Claude Debussy etc.

AZ: Cum credeți că influențează inteligența artificială muzica din contemporaneitate? Există riscul, în următorii ani, să nu mai distingem între muzica umană și cea realizată de AI?

JK: Intenția generală a unor pături sociale a fost întotdeauna de a înlocui, pe cât posibil, omul din procesele de creativitate și de producție, cu diferite tehnologii și forme artificiale asemănătoare lui. Deci roboții. Acest lucru poate fi privit din două perspective: perspectiva progresului, prin care robotul e un ajutor al omului, sau prin perspectiva prin care robotul înlocuiește omul, care are păreri, pretenții, boli, se organizează și luptă împotriva asupririi și exploatării. De aceea, consider că Inteligența Artificială este un produs fraudulos, pentru că intenționează să înlocuiască nu numai puterea de muncă, ci și raționamentul și gândirea umană, fiind în cele din urmă construit pe baza unei mase incomensurabile de date furate de la oameni. Această „inteligență” va putea imita perfect omul, dar nu-l va putea niciodată înlocui! Pentru unii va exista riscul de a nu mai putea distinge muzica umană de cea realizată de AI (IA). Dar mai grav e că pe mulți nici nu-i va interesa proveniența!

AZ: Ce ne puteți detalia despre proiectul „Cantafabule”, care va avea premiera la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” în 2026? Ce aduce nou față de albumul cult al trupei Phoenix?

JK: Prin „Cantafabule – Opera Rock” intenționez același lucru ca și cu „Meșterul Manole – Opera Rock”, și anume finalizarea unui proiect care a fost conceput ca o lucrare scenică, dar nerealizată ca atare. În cazul Cantafabulelor, nu intenționez să fac concurență albumului genial realizat de o mână de tineri talentați, atunci când era mai greu, ci să realizez un spectacol inedit cu scenografie, regie, coregrafie, cor, orchestră, soliști, lumini, proiecții, sunet și în care să scot în evidență și mai mult valoarea muzicii acestui album prin aranjamentele orchestrale.

AZ: La final, o întrebare legată de (ați ghicit) Phoenix. Am crescut cu discurile trupei în casă, am fredonat „Mugur de fluier”, „Anule, hanule”, „Strunga” etc. Le-am ascultat până au devenit aproape inutilizabile. Cum ar putea cineva din Generația Z sau chiar mai tânăr să descopere și să se apropie de muzica Phoenix? Cum poți cultiva, la cei mult mai tineri, gustul pentru „Invocație”, „Zoomahia” sau alte piese nemuritoare?

JK: Dragoste cu forța nu se poate. De aceea consider că cel mai bun prilej în acest sens ar fi participarea la una din viitoarele reprezentații ale spectacolului „Cantafabule – Opera Rock”!

27.05.2025