Kauan – Wayhome. Când combați anxietatea cu alte forme (muzicale) de anxietate

Ce căutăm astăzi când ascultăm muzică? De ceva timp îmi pun această întrebare, iar răspunsurile pe care le obțin sunt cât se poate de diverse, în funcție de momentul în care mă apuc să chestionez. De la relaxare, la motivație. De la descifrarea unor semnificații absconse, la un mod lejer de a face timpul să treacă altfel când te afli în mișcare. De la doom-scrollul care generează anxietate și tristețe, la seri hrănitoare cu o trupă live de club, care-ți așază un zâmbet pe chip. De la repetitivitate, la dorința de a fi surprins aproape la fiecare notă de pe portativ.

Oricare ar fi fost poziționarea mea până acum câteva săptămâni, noul material discografic Kauan (doom-metal/post-rock din Celeabinsk, Rusia, acum din Helsinki, Finlanda) mi-a adus o nouă posibilă rezolvare a ecuației. Sau un fel diferit de a mă uita la unghiul întrebării. O perspectivă proaspătă, la care să meditez. E bine de menționat că nu e în niciun caz soluția miraculoasă de la finalul culegerii de matematică, la care cei din generația mea și chiar cei de dinainte de noi apelau când se blocau într-un exercițiu sau într-o problemă primită ca temă de casă.

De asemenea, nu vă recomand să încercați așa ceva acasă, la sala de forță sau la birou. Merită sau nu să combați anxietatea de zi cu zi cu alte forme de anxietate? Fie ele și muzicale, provenind dintr-o zonă muntoasă nu tocmai obișnuită cu experimentele, de la o trupă care geografic era până acum ceva timp mai aproape de Munții Ural decât de Europa Centrală și de Nord? Nu am un răspuns concret, dar vin către voi cu o istorioară/abordare plastică despre albumul Wayhome, care a fost publicat în toamna lui 2025.

Metafora muzicală a anxietății. Kaun caută drumul întortocheat spre casă

Wayhome (Artoffact Records) propune o atacare frontală a axietății prezentului, folosindu-se de modalități sonore de a o genera în buclă. Dacă ar fi să ne imaginăm călătoria de aproape 50 de minute de pe nava Kauan în termeni vizuali, am spune că primim la început o pânză albă, pe care dorim să o populăm cu trăirile și sentimentele noastre. Prin tot felul de tehnici și mai ales prin free style. Cu talent la pictură sau cu o încredere goală și cu norocul începătorului. Kauan cu talentul, noi cu partea cealaltă.

Totuși, lucrurile nu merg conform planului, iar la fiecare bornă de verificare, pânza kauanică se alterează în fel și chip. Arde puțin, e lăsată în bătaia vântului și a intemperiilor, ia forma planului sau corpului unde este depozitată, iar la final este fărămițată în bucăți care aproape că nu mai au nicio legătură cu originalul. Wayhome vorbește practic despre disoluția ființei umane în fața unei lumi din ce în ce mai puțin predictictibile și mai violente. Mijloacele muzicale folosite transcend granițele mai multor subgenuri metal, printre care doom, black, chiar heavy și mici urme de progressive. Găselnița formației este aceea de a denumi fiecare piesă prin două verbe, care par să meargă unul hăis și celălalt cea.

1. aim / decide
2. outline / pave
3. depart / dive
4. leave / let go
5. soothe / sear
6. haste / ascend
7. embrace / repel
8. arrive / resolve

Înrudiți până la un punct cu rușii de la Theodor Bastard (electro-folk), membrii grupului Kauan alunecă în adâncimea lucrurilor, punând la îndoială fiecare notă și fiecare element al naturii care se topește pe portativul lui Anton Belov și al colegilor săi. Fiecare sunet poate funcționa ca o incantație, dar și ca un check-point, în care resursele interioare se regrupează și capătă coajă și forță. Episodul leave/let go e cel mai complex și nodul central al conglomeratului Wayhome. Despre el vom vorbi puțin în cele ce urmează.

Un experiment de interpretare cu un AI generativ

Am tradus versurile acestei piese din limba suomi cu Claude.ai și apoi i-am cerut și o analiză a lyrics-urilor din mai multe perspective. Am ales să fac asta din două motive: ca o curiozitate și pentru că am simțit un blocaj pe finalul scrierii acestui Discografic de final de 2025. Redau câteva pasaje din analiza lui Claude și vă invit să ascultați cu Kauan – Wayhome cu toți porii deschiși. Dacă nu v-am convins eu, poate o face Claude.ai.

„Wayhome (2025) reprezintă cea mai recentă evoluție sonoră a trupei Kauan, consolidând maturitatea artistică acumulată de-a lungul carierei. Albumul explorează teme existențiale – căutarea căminului spiritual, alienarea și nostalgia – prin peisaje sonore expansive și stratificate.

Muzical, Kauan alternează magistral între vocalele curate în finlandeză și pasajele growl, creând un contrast dinamic între fragilitate și intensitate primordială. Această dualitate reflectă conflictul interior al căutării identității. Chitara construiește texturi ample, aproape cinematografice, îmbinate cu secțiuni acustice care redau intimitate poetică.

Conceptual, Wayhome funcționează ca odisee interioară – fiecare piesă marchează o etapă în procesul de întoarcere către sine. Growl-ul intervine strategic în momente de criză emoțională maximă, contrastând cu meditația vocii clean. Influențele nordice persistă în melancolia ambientală și în simbioza cu natura.

Un album ce sintetizează experiența Kauan, oferind profunzime emoțională și complexitate sonoră pentru ascultătorii post-rock-ului contemplativ.”