Poeme

Home

soare care abia se definește
în valurile plumburii și vinete –
urme alburii – corpuri metalice
alunecă în viteză prin toposferă

precum niște pești în ape adânci
suntem și noi lungiți între fire de iarbă 
la umbra unor tufe de zmeură
cu bățul în mâna stângă încercăm să definim
imagini distorsionate pe un cer-oglindă

dacă nu este nimic care să mă țină
corpul meu se va dizolva până va ajunge
un nod electric într-o rețea noosferică
un impuls activat la momentul potrivit
într-un circuit al cărui scop îmi este neclar

o viață care se transformă 
în funcție de carcasă

adorm lângă tine în fiecare noapte
în frigul de decembrie, în iarba înghețată
și deocamdată este destul
trupul acesta este destul
iubirea aceasta este acasă


Făget peste Florești 

frunze îngemănate luminate
tremură în bătaia vântului 
în ecranul meu amoled corole verzi în straturi
o pasăre-și cântă a sa chemare
în miez de zi 

caut reintegrarea în circuitul natural
liniștea din hive mind
copăcel subțire lăstar 
cu ramuri abia vizibile pătate în culori naturale
lângă copăcel crescut paralel cu solul
deasupra sa cluster de frunzulițe plutitoare 
parcă-l țin să nu cadă când tremurat
de-a vântului boare
mai suflă un pic din ce s-a uscat

curenți ce se anunță de departe 
tu stai și ascultă cu mine
în liniște totală, doar oftatul să mai iasă 
din piepturile obosite 
ce stau apropiate pe un trunchi 
pe care vor crește ca niște crini 
petală lângă petală 
în culori pământii și carne lemnoasă 
ciuperci devoratoare dătătoare de viață 
de la rădăcina aproape de tot ruptă din sursă 
până sus în ramurile goale
ondulate odată de sevă 

verzi puieți ce pișcau pielea în trecerea noastră 
rupți înaintea vremii naturale


Sequel

sfârșeala de august se transmite în septembrie
mere încă verzi – 
un pic mai mari, ca niște mărgele de sticlă
înconjoară trunchiul copacilor prin iarba rărită 
jocuri de umbră și lumină –
adieri și static definite ca două stări naturale

prin tunele de ramuri și fructe lemnoase
flori de mușețel – ca o țesătură delicată
o tapiserie prerafaelită brodată în straturi de tulle 
încadrează intrarea în umbră 
acolo unde verdele devine aproape negru
cât o fracțiune temporară 
până lumina învelește iar drumul

roșii sunt buzele tale
la fel și degetele 
la fel și razele 
când îți definesc 
conturul trupului de departe:
o ființă de foc stăpânit 

pe măsură ce vii spre mine totul se îmbină în carne
astfel trupul – mai mult decât un vas pentru conștiință 
se lipește încet de-al tău într-un gest de confort
niciun mușchi tens, niciun viciu
la pieptul tău de protector 
mă las în hipnoza condusă de razele dirijate de frunze 
imagerie psihedelică mi se formează sub pleoape

septembrie pe înserat 
cu vânt cald înainte de ploaie –
îmi prinzi buzele într-ale tale 
iar părul devine giulgiu 
cu fibrele întrețesute 
dintr-al meu și-al tău
fără măști individuale
sărut în lumină și unitate


Glitch

melancolia timpurilor calde încă
a oamenilor pe care i-am iubit 
prin manipulare chimică 
pentru șansa de a accesa bucurii uitate

înaintea mea o deltă ovală abia liniștită 
nici opacă nici oglindă, doar vitrină 
pentru o lume subacvatică de smarald luxuriant
intru și mă lansez într-o îmbrățișare 
tot corpul acesta de apă este corpul rece și absent 
al copilăriei în care am visat 
la o formă nemodificată de iubire

mă țin agățată
de o lumină umană și caldă 
care s-a strâns funie în jurul corpului meu 
acum inundat de glitch-uri și durere somatizată 
undele acvatice adapă setea interioară și mă liniștesc 
anima susură plâns ritmic dar  
anima nu mai este îndurerată