Ce-ți trece prin minte când spui „călătorie”? Fie că e ceva colorat, dulce sau parfumat, cu siguranță promite aventură. La fel ca personajele din Vacanță în Portocalia,care ne garantează că n-o să ne plictisim nici măcar o clipă dacă le însoțim în această țară fermecătoare.
Musca Gina, pisica Vadulina, Sophia și mama sa sunt gata de călătorie într-un loc cu totul original, chiar dacă emoțiile nu le dau pace: pisica se teme grozav să zboare cu avionul; musca, pe de altă parte, cunoaște emoțiile celor din jur și e nerăbdătoare să plece la drum.
Locul s-a ales în cel mai simplu mod cu putință, după dorința simpatică a Sophiei, care „adora culoarea portocalie, mânca cu poftă portocale și mandarine în fiecare zi și voia să vadă oceanul”. Iată, deci, destinația: o țară în care să te topești de drag după culorile, formele și aromele ei. Portocalia e pur și simplu minunată: la tot pasul, mașini cu roți de fructe și oameni cu inimi rotunde. Până și cuvintele sunt portocalii, iar clădirile – multicolore. Un mic paradis, s-ar părea. Imprevizibilul este și el la fel de prezent.
Portocalia, urmează să ne convingem, e țara care vinde iluzii. Doar că, din fericire, sunt iluzii bune. Aici, inimile se îmblânzesc cel mai ușor se leagă prieteniile. Piran Golan – un motan al cărui nume pare că spune totul – intră în scenă ca personaj fioros. Însă foarte curând renunță la jumătatea „rea” din numele său, emoționat de jucăria din mâna Sophiei. Cățelușul ei de pluș îi redă inima întreagă, așa cum o avusese înainte să devină răufăcător.
Oceanul e locul memorabil din Portocalia: înaintea frumuseții lui, personajele află ce sunt emoțiile. Chiar dacă, ni se spune, în viață nu se întâmplă nimic extraordinar, călătoria prin ea ne așază mereu înainte priveliști copleșitoare: „Există momente în viață în care ce vezi te copleșește. Era un spectacol senzațional, în care nu se întâmpla propriu-zis nimic. Și cu toate astea, rămăseseră cu gurile căscate toți cinci.” Iar după ce ascultă și muzica melancolică a Portocaliei, toți pornesc în aflarea ultimei taine din călătoria lor – spre Capul Vincent. Descoperirea pe care o fac este încă o dovadă a prieteniei lor împlinite, după toate câte au avut de înfruntat împreună: „…erau aici, deasupra lumii, unde cerul și apa păreau infinite. Drumul nu mai conta, se puteau bucura împreună de această priveliște pe care știau că n-aveau s-o uite toată viața lor.” Cea mai frumoasă întâmplare – descoperirea misterului Capului Vincent. Aceasta este, cu adevărat, ultima teamă cu care se confruntă personajele, iar finalul nu poate fi decât unul fericit.
O carte veselă, dinamică și plină de întâmplări imprevizibile: rețeta unei vacanțe în care fiecare cititor visează să ajungă.
Portocalia e, după cum pare, un tărâm de basm. Iulia Nedea izbutește să trezească un entuziasm real față de cartea pentru copii a Ana Mariei Sandu. Locul imaginar prezentat are toate ingredientele jocului, bucuriei, frumuseții, gratuității. Chiar și cititorii adulți pot retrăi, așa încărcați de probleme cum sunt, emoții intense caracteristice vârstei copilăriei. Un mic popas în Portocalia e benefic oricui.