/

Poșta redacției: Poeme de Alexandru Higyed

Start
207 vizualizări
Citiți în 15 de minute
1

a night in Bergamo

laptopul deschis în Bergamo în ceea ce noi am numi cea mai accesibilă cafenea
de pe Via Colleoni – zece minute de la garsoniera mea, zece minute de la universitate
un americano cu lapte cerut în silă cu accentul pe primul /a/ din obișnuință

pe scaun privesc cel mai singur PDF din orașul acesta deschis

ma qui tacer nol posso; e per le note
di questa comedìa, lettor, ti giuro,
s’elle non sien di lunga grazia vòte,   
but silence here were vain; and by these notes,
which now I sing, reader, I swear to thee,
So may they favour find to lates times!

înainte de examen și aștept un supliciu hi tech generat on-line
convorbiri tip ChatGPT cu tastele scorojite de la atâtea explicații

ești bine dragul meu?
ți-ai luat pastilele?
cum mai e cu fata aia?
vă întoarceți împreună?

paharul to go de pe celelalte mese rămân
principala atracție în dimineața asta și
textura pixelată a logo-ului Bugan Coffee Lab
mă face să mă gândesc la singura poză pe care o avem împreună
blurată și nesemnificativă în momentele astea
sau la cine ar fi putut să stea pe scaunul de lângă mine
cu brațele cel mai probabil încrucișate sau
doar bucurându-se de briza din Bergamo citind poate
dintr-un raport medical care-l anunță un posibil BTS
cum nimic nu e sigur în Bergamo poate cineva așteaptă lângă mine
poate doar cineva a scris acolo o cronică sportivă
în care AC Milan pierdea detașat

trag aer în piept și îi spun doar că e noapte în Bergamo
și știrile despre ce e bine și ce nu au trecut pe lângă mine
și contează mai puțin nevoia mea de a mă apropia USB fast
de un corp primitiv și tehnologic încă departe de scârba și
aroganța dintr-o plecare necontrolată





Ashbery in Lille

Lumânarea care ține loc gropilor din fața barului
paharul gol și bucățile de gheață de pe terasă
doar ce a trecut ploaia și zăpușeala cade peste mine
văd cum tocurile femeii de pe marginea pietonalei
împrăștie ceara încă fierbinte

Nu am mai dat prin muzee azi
și nici la casa lui C. de Gaulle n-am ajuns
am lucruri mai bune la care să mă gândesc

cum ar fi dacă în spatele blocului meu
s-ar deschide un adăpost pentru câini
aș deschide fereastra doar
ca să aud zgomotul unor ființe mai puțin ostile?

cum ar suna inima mea dacă nu ar simți lucrurile astea atât de aproape

mâinile încrucișate când sunt certat
tot ce pot atinge în restaurant și e gratis
lumina zilei prin perdelele rupte
viața mea atât de fragilă
și punctualitatea exagerată
minimalizarea potențialului
de a fi corupt prin frică
următorul concert de jazz
la care am să mă sperii
că vom întârzia și
nonșalanta portocală de la tine
îmi va opri orice îngrijorare

și asta se întâmplă abia la prânz
mai erau multe de făcut         nimic liniștitor
în a doua parte a zilei doar așteptările mele
se vor schimba când mă vor învălui
pilota și aerul greoi densitatea aspră
a camerei și cuvintele tale care alină
batjocura ce pândește din crăpături

am lucruri mai bune de făcut la care să mă gândesc
cum ar fi norii care apar mereu când decizi
să te apuci din nou de fumat sau picioarele
care pășesc calculat să nu care cumva
să deranjeze sau proiectele pe care
trebuie să le încep când ajung acasă
sau cafeaua de mâine dintr-unul din
locurile tale perfecte și așteptarea
mereu mereu mai puțin dureroasă

Poate că liniștea nu e lucrul pe care-l
fac cel mai bine dar uneori ajunge
să schițez un zâmbet și să fiu fericit





Rue Repelletier dimineața

am numărat fiecare mașină                                         pe Rue Repelletier

de când am părăsit apartamentul

de când am verificat cheile


de când am hotărât că toate au să se închidă

în inima mea care până atunci strângea


     un banc de pești                     o omidă umedă                un armadillo

retractil                              monitorizat                       în gardă               panopticum

                         despărțit                             inocent                                  pierdut

circumscris                            intim                                reprodus

                     care uneori simte                   care uneori înghite                  care uneori așteaptă

în condiții normale               presiunea atmosferică                presiunea socială

e dimineață și las mașinile să treacă                            pe lângă mine și zgomotul motoarelor

            prima                        a doua                              a treia

grăbită                             grăbită

e nevoie de un alt oraș

cu mai puține buticuri                  cu mai puține piețe                   cu mai multe parcuri

pe care să le deranjeze liniștea                       unde să crească frunze în mocirlă

toamna să crănțăne                                                                        sub cauciucuri recolte

e nevoie de un alt oraș

cu pietonale puțin mai încăpățânate                    în care să se circule mai des

doar așa să treacă timpul meu





bearable softness

sau felul în care mâna mea

atinge

plasticul mâinilor tale

realitatea 

disperarea „

în aceeași ordine

în același container

cu smog și entuziasm

la superlativ

poate că inegalitatea

ADHD-ul  binevoitor                                                  felul în care ne ghidează fiorul

primul gând măreț

pe care-l poți născoci                                                       filtrează prin mod-uri pe care nu le cunosc

viața noastră trăită

în fum industrial cu pauze de reciclare emoțională
mai bearable cu încălzirea globală și marile călduri  

când corpurile se clatină pe cărări de bitum

și singura șansă de apropiere vine din ploi
și acid azotic cu efecte fiziologice nule

fără vreun efect coroziv
fără arsuri fără o industrie în spate

care să ne multiplice șansele la explozie

și hipersensibilitate

care necesită puțin research


inima mea firewall

supraveghere constantă

no cookies and unable to

upgrade the algorithm

click here to check if robot

IOError: [Errno 28] no space left on device
bash: cannot create temp file for

here-document:
no space left on device





photo credit: Bogdan Drăghici

Alexandru Higyed a absolvit facultatea de Litere, Istorie și Teologie la Timișoara, specializarea română-engleză și are un master în Studii Americane. E performer, poet, librar la librăria independentă La Două Bufnițe și membru al Asociației Culturale Contrasens. În prezent scrie o teză de doctorat despre Performance Poetry ca fenomen interactiv. Pe lângă librărit, mai coordonează proiectul Comuna 30, unde așteaptă să audă cât mai multe voci noi în literatură.

1 Comment

  1. Alexandru Higyed scrie din cea mai prozaică realitate, pe care însă o ridică la înălțimi de tot poetizante, în pofida ori poate tocmai datorită senzației abia sugerate de apăsare. Pare că eul poetic intră oarecum într-o anumită rutină a vieții anonime, banale prin neprevăzut, în timp ce pe căi formale, mai degrabă minimaliste, dar și prin trimiteri la așteptări istoric ritualizate, viitorul se revarsă liric în prezentul anost. Impresia că timpul a înțepenit e falsă, butaforie studiată: realului i se îndepărtează ridurile, inerțiile, pentru a scoate la iveală frumusețea, viul, irepetabilitatea.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Fără categorie”

Recurenţe

Mă gândeam care au fost întrebările recurente ce mi s-au adresat de-a lungul anilor în diverse