În excursia de familie pe care am făcut-o noi cu câțiva ani în urmă, am traversat Scoția de la Aberdeen la Eigg și Mallaig, pentru că prietenul nostru, Stewart D., a vrut să ne ofere experiența countryside-ului, atât de tipic și de atent conservat în perimetrul geografic britanic, încât de multe ori am avut impresia că suntem figuranți din serialul de televiziune Midsummer Murders (1997), creat de Anthony Horowitz și Douglas Watkinson (totuși, filmările nu au fost făcute aici, ci în localități din sudul Oxfordshire-ului, un ținut cu un specific pastoral, constând din lunci și pășuni, escarpe și creste dominate de culturi mari și mici, așa cum se descriu ele în pliantele turistice). Studii constante arată că „Scoția este regiunea cea mai rurală” a insulei (Șandru, Aur, 2009: 71), având așezări rurale răspândite în funcție de specificul producției locale, anume, „pescuit, culturi ale solului, zona pomicolă, creșteri de animale”, iar peste 700 m altitudine, „predomină creșterea extensivă a oilor și locurile pentru vânat” (71); așadar, în cursul voiajului nostru spre nordul caledonian, am avut șansa să trăim un peisaj rural autentic, pentru că, în ultimă instanță, în clasificarea sa, Assunto consideră că „peisajul este o stare a sufletului” (Assunto, 1986: 213). Expunerea personajelor la emoția întâlnirii cu așezările și peisajele rurale, cu precădere cele britanice, fiindcă acestea „sunt amenajate cu spații verzi care le dau o înfățișare plăcută”, iar climatul mai umed „favorizează păstrarea permanentă a unui colorit verde intens” (Șandru, 2009: 73), invită cititorul, sensibil la re/prezentarea locului de desfășurare a acțiunii unui roman, să participe, afectiv și spiritual, la decodificarea impactului pe care aria vizată de autor o are asupra evoluției narative a protagoniștilor într-un anume moment al existenței lor ficționale.
Configurații spațiale ale ruralului
Personajul-narator al lui Bill Bryson oferă un fel de odisee rural-spațială, ce urmărește configurația tradițională a componentelor habitatului din Marea Britanie, adică, surprinderea analitică și sintetică a „condițiilor de viață umană și a realităților social-economice existente la un moment dat” (Baltălungă, 2010: 16), în traseul său prin Sussex, cutreierat cu pasiune pe jos pentru că „dacă există un lucru de care mă bucur și pe care-l admir în Marea Britanie, acela e plăcerea de a merge pe jos, fără opreliște, în aer liber” (Bryson, 2018: 45); plimbarea prin acest habitat rural îi dezvăluie mecanismul prin care acesta se integrează peisajului rural, ajungând să fie subordonat spațiului rural, și să devină o formă de „presiune umană asupra peisajului geografic” (Baltălungă: 2010: 17), pe care îl investește cu noi caracteristici, detectabile la o privire atentă și critică, așa cum i se întâmplă celui care străbate regiunea pe drumul South Downs, acoperind „160 de kilometri de la Winchester la Eastbourn, pe dealurile calcaroase neîmpădurite și unduitoare ale coastei de sud” (Bryson, 2018: 46), o porțiune atrăgătoare, descrisă amănunțit: „în stânga aveam coline bombate îmbrăcate în verde și auriu, la dreapta, întinderea sclipitoare a mării azurii. Le despărțeau faleze înalte, de un alb strălucitor (…). De regulă, găsești o prăpastie, abruptă, cale de 60 de metri, până la o plajă bolovănoasă (…). Marginea acestor faleze e sfărâmicioasă (…). Pe toată lungimea acestei porțiuni de coastă mergi pe o pajiște tunsă de oi, pe alocuri lată de sute de metri, astfel că și cel mai aiurit drumeț (…) se poate plimba într-o stare de fericită inconștiență, fără a-l paște vreun pericol” (46).
Opțiunea autorilor (britanici sau alții) pentru inserția personajelor într-un mediu rural e menită să îndrepte atenția cititorului spre capacitatea acestora de a absorbi istoria regiunii, de a citi natura culturii locale, precum și de a descoperi componentele geo-ecologice specifice de aici, acel mediu fizic extern care însumează „poziția și localizarea geografică, clima, resursele de apă, vegetația și fauna, resursele de sol” (Baltălungă, 2010: 17) ale ariei explorate, așa cum constatăm că se întâmplă cu valetul Stevens în periplul său prin zona campestră din vestul Angliei, îndreptat spre casa fostei menajere de la Darlington Hall, Miss Kenton; el optează pentru un traseu care, până la Salisbury, evita „aproape complet drumurile principale”, preferând traversarea de „terenuri agricole, simțind în nări mireasma plăcută a fânețelor”, trecând „de o casă țărănească aflată la marginea drumului” (Ishiguro, 1994: 69). Rătăcind printre drumeaguri înguste și întortocheate, protagonistul reușește să materializeze ideea de peisaj, să înțeleagă că ea e „gândită ca formă a naturii în constituirea sa ca obiect estetic” (Assunto, 1986, vol. II: 203), că poate fi descoperită la orice cercetare atentă a unui loc, chiar dacă acesta este un eleșteu ca Mortimer’s Pond, nu prea mare, „așa încât îl poți vedea în întregime, pe oricare dintre promontorii ai ajunge. Locul este stăpânit de o atmosferă de tihnă deplină. De jur împrejurul apei (…) au fost plantați copaci, în timp ce ici și colo mănunchiuri de trestii înalte și pipirig străpung suprafața apei și reflectarea netedă a cerului” (Ishiguro, 1994: 121).
Peisaje funcționale
Se admite unanim că peisajul este „o realitate estetică pe care noi o contemplăm trăind în ea” (Assunto, 1986, I: 221), este „o natură devenită formă a culturii și istoriei” (427), care poate crea armonie între identitate și diversitate, între realitate și idee, iar peisajul rural, în cazul nostru, cel britanic, încorporează habitatul complex, integrat, dezvoltat, modelat sub presiunea antropică asupra spațiului, resimțită la toate nivelurile – natural, social, teritorial, economic. Așezările rurale britanice, ca parte componentă a oricărui peisaj rural, sunt predominant dispersate, pornind, de regulă, de la ferme, în jurul cărora s-au format „sate dispuse liniar, în lungul drumului sau în jurul unor pajiști green” (Șandru et al., 2009: 70), păstrându-se o unitate specifică prin respectarea unor proporții între zonele locuite și cele naturale, identificate și de Domnul Smeeth în cursul plimbării sale prin Stoke Newington: „Cele cincizeci de pogoane verzi ale Clissold Park-ului sînt înconjurate de kilometri și kilometri de acoperișuri de ardezie, ziduri de cărămidă, coșuri și pavele”; așezarea beneficiază și de influența unor factori silvoterapeutici, cum ar fi, „privirile blînde și luminoase ale unui cerb (…), priveliștea păsărelelor cu-atât de fantastice forme și culori, încît ți se pare cu neputință să crezi că sînt și ele la fel de reale ca și nordul Londrei, și că nu-s doar un vis zănatic” (Priestley, 1965: 369).
Uneori, autorii decid ca personajele lor să surprindă diferențele și particularitățile habitatului rural din perspectiva dinamicii sociale a spațiului respectiv, determinându-și astfel cititorii să descopere „cultura și configurațiile culturale care stau la baza sensibilității omului pentru opera culturală și a mobilizării sale în direcția creației operei sau a conturării frumosului” (Nădescu et al., 1980: 83), și a utilului, am adăuga aici. Peisajul funcțional, în general, diminuează ruralismul în favoarea procesului progresiv al urbanizării, așa cum arată istoricul Satului/The Village, situat la aproape douăzeci și cinci de kilometri sud de Londra, o așezare rurală care, în anii ’60, alătura caselor „fără pereți comuni, unele pe jumătate din lemn, altele cu acoperiș de țiglă”, cu „garduri verzi de lemn-câinesc, leandru și fag”, cu „drumuri cu șanțuri de scurgere încă neîngreunate de linii galbene și parcări de reședință” (Barnes, 2018:12), un teren amenajat din Sat, unde „se juca crichet gălăgios și incompetent; (..), un teren de golf și un club de tenis”, cu iarba „îndeajuns de nisipoasă ca să le placă grădinarilor” (13), acoperind astfel dualitatea acelui spațiu social: rural și urban (vezi Nădescu et al., 1980: 39).
Expunerea cititorilor la perceperea și înțelegerea peisajului și a habitatului rural britanic este un exercițiu de eliberare a imaginației, mai ales dacă acceptăm faptul că orice „contemplare a naturii și a existenței noastre în peisaj suscită un sentiment în care gândul mediază fizicitatea și senzațiile devin gând în însăși măsura în care gândul se face sensibil” (Assunto, 1986: 216), un exercițiu pe care îl putem experimenta alături de Stevens în apropierea Cornwall-ului, pe acel drum ce „urca abrupt, mărginit de copaci și garduri vii” (Ishiguro, 1994: 160), care-i deschide o priveliște impresionantă: „era o pajiște care cobora atât de abrupt încât dispărea din vedere după vreo douăzeci de metri. Dincolo de fâșia de câmpie (…) se afla un sătuc. Am reușit să văd prin ceață clopotnița unei biserici iar în jurul ei grupuri de acoperișuri din plăci de ardezie închise la culoare. Ici și colo, din coșurile caselor se înălțau fuioare de fum alb” (160); este un peisaj pe care specialiștii l-ar înscrie în categoria genului visător, descris ca inspirând „fantezia, imaginația eroică, surprizele legendar-pasionante (…) prin construcții ascunse, colțuri tainice, joc de lumină-umbră, priveliști feerice de după desișuri” (Carmazinu Cacovschi, 1978: 139).
Explorarea habitatului rural britanic din perspectiva prezentei selecții de texte dezvăluie complexitatea funcțională a peisajului pastoral, elementul cel mai atrăgător fiind acela că el poate inspira stări de reflecție asupra plăcerii estetice a peisajului, care ar fi, după Rosario Assunto, „astfel încât în ea sentimentul frumosului și sentimentul plăcutului sunt inscindabil solidare” (Assunto, 1986: 349).
Referințe
Assunto, Rosario, 1986, Peisajul și estetica, vol. I și II, București, Editura Meridiane, Colecția Artă și gîndire (trad. Olga Mărculescu)
Baltălungă, Adrian-Aurel, 2010, Geografia așezărilor,Târgoviște: Editura Cetatea de Scaun
Barnes, Julian, 2018, Singura poveste,București: Editura Nemira (trad. Radu Paraschivescu)
Bryson, Bill, 2018 (2015), Drumul către Little Dribbling. Noi însemnări de pe o insulă mică,Iași: Editura Polirom (trad. Anacaona Mîndrilă-Sonetto)
Carmazinu Cacovschi, V., 1978, Peisajul estetic vitalizant, București: Editura Științifică și Enciclopedică
Ishiguro, Kazuo, 1994 (1989), Rămășițele zilei, București: Editura Univers (trad. Radu Paraschivescu)
Nădescu, I., Radu, N., 1980, De la comunitatea rurală la comunitatea urbană, București: Editura Științifică și Enciclopedică
Priestley, J.B., 1965 (1930), Fundătura Îngerilor, București: Editura pentru Literatură Universală (trad. Eugen Barbu și Andrei Ion Deleanu)
Șandru, Ioan, Aur, Nicu I., 2009, Geografia așezărilor rurale, București: CD PRESS
