Poeme

Start
347 vizualizări
Citiți în 6 de minute
1.

ne-ai făcut într-o zi de vineri
la capătul unei săptămâni
în care ai muncit în draci
ca să încropești din ce-ai găsit
și tu la îndemână
cea mai improbabilă dintre lumi
erai deja rupt de oboseală
și cu gândul la weekend
pesemne că îți slăbise și vederea
de-ai putut să spui la sfârșitul zilei
că toate erau foarte bune
cum doamne să fii atât de neglijent
încât să uiți în noi umbra
sabaticei tale veșnicii


2.

zac
ca un adevăr nerostit
într-un morman
de cuvinte
pe care nu le reciclează
nimeni
sunt doar
o fracție
ideodegradabilă
pentru care 
compania de salubritate
nu a inventat încă
un recipient


3.

ți-aș striga să stai
cât de o îmbrățișare
măcar
dar e un loc
atât de alunecos
încât nici nu observ
cum mă preling
pe lângă mine
în fiecare zi


4.

m-am întâlnit azi
cu adolescentul căruia i-am furat
cu mulți ani în urmă
identitatea
mi-amintesc că am profitat 
atunci cu nesimțire
de o supraestimată asemănare fizică
și de niște zvârcoliri existențiale
aparent comune
pe care mi le-a cedat naiv
printr-o foarte discutabilă
procedură testamentară
au trecut mulți ani de atunci
și eu am ignorat
cu o perseverență demnă de o cauză mai bună
clauza aceea obscură
legată de visuri
n-aș fi crezut
că va conta pentru el
atât de mult încât să ajungă
să conteste testamentul
și să-și revendice
dreptul de a locui
poetic
în mine


5.

nucul din curte
semeț și ignorant
ca pomul din mijlocul raiului 
mă știe de când eram mic
și bunicii mă duceau pe rând la grădiniță
între timp ei s-au obișnuit să respire
doar în amintiri dintr-un alt ev
dar nucul e la fel de semeț
păsări fără nume încă ciripesc în el
într-o limbă imposibilă
printre stropi a căror cadență vag diluviană
îmi amintește de fugile tale
care despărțeau toate apele
fără să descopere vreodată 
un pământ al făgăduinței
în care să mă pot întoarce cândva
ca la mine
bine are și nucul incertitudinile lui
tocmai m-a întrebat
în timp ce-mi deschideam o bere
și păsările nu mai vorbeau
decât în șoaptă
dacă-mi amintesc cât era de timid
când lua într-o copilărie fără frunze
primele lecții de fotosinteză


6.

ce mai rămâne din zbor
când pasărea cade
lovită de glonțul
vânătorului
care a uitat locul
din care izvorăște
surâsul
în timp ce în spatele lui
se ridică ursoaica
ai cărei pui
n-au mai mâncat
de trei zile
și nimeni nu aude
vântul strigând
că femeia vânătorului
s-a preschimbat
din prea multă dragoste
în pasăre


7.

m-am așezat
mai așa
la o margine
din mine
că prea
îmi atârna
grea
în cealaltă
umbra


8.

sunt un negustor de adevăruri
stau la tarabă toată ziua
și le flutur zâmbind
când se apropie cineva
deja îi recunosc pe cei
care doar se mulțumesc să privească
sau întreabă de parcă
ar fi interesați cu adevărat
ăsta cât face
sau mai ieftin nu-l dai
totuși se vând binișor
că nu-s dintre cei cu prețuri nesimțite
ba unele-s adevărate chilipiruri
mai ales acesta pe care 
nu știu de ce-l ocolesc toți
deși l-am așezat deasupra celorlalte
și am scris pe el
cu litere de-o șchioapă
adevărul meu


9.

au plecat toți sfinții
din raiul meu
și-au luat și îngerii
bilete
doar dus
dumnezeu a-nceput
să facă alt rai
mai sus
tu de ce
surâzi în mine
mereu

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Poezie”