1. Cum s-a conturat ideea romanului „Viața prin lentile groase”?
Ideea romanului mi-a venit acum câțiva ani, când viața m-a purtat într-un sat uimitor. Jumătate era situat într-o vale, în această parte a localității fiind case vechi, cirezi de vaci, măgăruși și căruțe trase de cai pe ulicioare. Cealaltă jumătate a satului era pe marginea șoselei, iar aspectul era diametral opus: totul părea nou, construit de maximum zece ani, iar casele aveau aspect citadin. M-a frapat existența acestor lumi atât de aproape și totuși la ani distanță și mi-a rămas în minte gândul că, dacă ar fi să aleg între ele, nu știu ce aș face.
2. Cum a decurs scrierea lui?
De felul meu sunt un scriitor leneș. Gândesc mult un fragment înainte de a mă așeza la laptop să scriu. Îmi place să scriu când simt și să îmbin apoi bucățile ca să țes povestea. Scrierea a fost ușoară după ce am văzut locul fiecărei piese și fiecărui personaj în volum.
3. Cum vă doriți să fie citit romanul „Viața prin lentile groase”?
În primul rând vreau să fie citit cu plăcere. Ca o carte de vacanță, care nu-și propune să pună întrebări existențiale. Asta e impresia de la început, sper că după câteva pagini o să fie clar că e o carte realistă și simplă. Rămâne să aflați dacă v-am păcălit.
