/

Mai isteț decât regele

295 vizualizări
Citiți în 8 de minute

Muzeul Culturii Pop din Seattle, Washington, a dat startul unei dezbateri aprinse prin anunțul neașteptat de a interzice trimiterile la autoarea J.K. Rowling din cadrul expoziției Harry Potter, care e găzduită de muzeu. Cu toate că inițiativa a provocat reacții mixte în rândul fanilor și publicului, directorul expoziției a rămas ferm pe poziții. „Ne-ar plăcea să dăm crezarea acelei teorii de pe Internet cum că aceste cărți ar fi fost scrise fără implicarea vreunui autor”, arată acesta într-o postare de pe blogul instituției.

Această abordare inedită a generat dezbateri aprinse cu privire la locul operei literare în cultura contemporană și mai ales la rolul autorului. Reacțiile au fost variate și pasionale. Unii susțin că interzicerea trimiterilor la J.K. Rowling reprezintă o tentativă de cenzură inacceptabilă și o încercare de a șterge o mare parte a istoriei literare. Aceștia argumentează că operele lui Rowling au inspirat și au adus bucurie milioanelor de cititori din întreaga lume și că autorul ar trebui să fie recunoscut și apreciat pentru contribuția sa. Pe de altă parte, există și susținători ai deciziei muzeului, care văd în această acțiune o ocazie de a reevalua felul în care privim operele literare și de a le contextualiza într-o nouă manieră. Potrivit acestora, în epoca Internetului și a globalizării, operele literare pot evolua și căpăta sensuri multiple atunci când ajung în mâinile diferiților cititori.

Decizia Muzeului Culturii Pop din Seattle nu e un simplu gest administrativ. Ea pune în discuție relația dintre autor și operă, dintre creația individuală și restul culturii. Într-o epocă în care discursurile socio-politice și culturale sunt interconectate, felul în care interpretăm operele literare e influențat de direcția în care se îndreaptă societatea. Iar asta dă naștere la întrebări pertinente despre limitele cenzurii și ale libertății artistice. Dacă unele voci acuză decizia muzeului de a cenzura opinii și perspective, alții susțin că dreptul unui artist de a exprima opinii controversate trebuie să aibă consecințe. În sensul acesta, interzicerea trimiterilor la J.K. Rowling ar fi considerată un act de responsabilitate etică din partea muzeului. Oricum ar sta lucrurile, e o dezbatere care cu siguranță nu se va opri aici.

***

Mai isteț decât regele e o colecție de povești și enigme simpatice scrise sau adunate de George Shannon, autor american cu o experiență de 50 de ani ca bibliotecar și povestitor, experiență pe care a fructificat-o în cele peste 40 de cărți scrise pentru copii. Volumul de față a apărut în 2023 la Editura Frontiera și cuprinde, de fapt, o serie de trei cărți apărute la intervale diferite de timp.

George Shannon a reușit să creeze niște povești care îi provoacă pe cei mici să gândească logic și să-și antreneze mințile rezolvând probleme. Fiecare poveste constă într-un mister sau o enigmă care așteaptă să fie descifrată, iar copiii sunt invitați să devină detectivi și să găsească soluția corectă. Pe mine, cartea m-a dus cu gândul la problemele de logică pe care le găseam în revistele copilăriei, gen Cutezătorii, sau în celebrul Almanah al copiilor.

Unele probleme le știam deja, cum ar fi cea cu omul care avea de dus un lup, o capră și o varză într-o bărcuță, iar el trebuia să găsească o soluție pentru ca lupul să nu mănânce capra, iar capra să nu mănânce varza (nu știu alții cum sunt, dar eu mereu m-am întrebat ce fel de om are de transportat în același timp un lup, o capră și o varză…) Altele se bazează pe abilități care vizează deopotrivă gândirea logică și atenția la detalii de limbă: „Într-o zi de vară, doi tați și doi fii au plecat spre lac să pescuiască. Toată dimineața au dat la undiță, au vorbit una-alta și, spre seară, fiecare dintre ei prinsese un pește. Cei doi tați și cei doi fii au plecat bucuroși spre casă, fiecare cu câte un pește în traistă. Doi tați și doi fii au prins în total trei pești. Niciun pește nu s-a pierdut. Cum vine asta?” Pe lângă aspectul educativ, poveștile sunt și amuzante, ceea ce pe mine m-a câștigat din start. Umorul subtil și dialogurile ingenioase fac din citirea lor o experiență plăcută și distractivă pentru întreaga familie. Ilustrațiile ediției românești sunt realizate de artistul Eugen Berlo și completează perfect poveștile.


P.S.: De curând am fost la cinema Victoria din Cluj pentru o proiecție unică a filmului Secretul lui Raul Taburin, ecranizare a cărții omonime apărute tot la Editura Frontiera. A fost o adevărată încântare, îl recomand oricui are chef de o oră jumate de Franța rurală și povești de viață pline de sens și umor. Mulțumesc editurii pentru carte și pentru film.

Alex Moldovan s-a născut în 1977 la Cluj, unde locuiește și acum. E pasionat de literatura pentru copii, de jazz și e voluntar la o asociaţie pentru protecţia animalelor. A terminat Filozofia, a tradus peste treizeci de cărţi și a fost librar. După ani, a simţit din nou nevoia să scrie și și-a făcut un blog. I-a spus Bicicleta galbenă. În 2016 a publicat la Editura Arthur primul său roman pentru copii, Olguţa și un bunic de milioane. Băiețelul care se putea mușca de nas e primul său album ilustrat.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Cartea pentru copii”