biohazard în blocurile cartierului astra camerele au intrat la apă te strâng ca hainele din sezonul trecut în ultimele luni n-ai mai făcut mișcare an endless cycle of mcdonalds kfc broaster chicken taco bell și altele din aceeași gamă pandemia de afară se prelungește în depresia dinăuntru măștile de pe stradă se preschimbă în pijamalele din casă costumul omului postmodern fără tricouri cu trupe și pantaloni de piele în pat pe canapea la birou la masă biohazardul și-a updatat imaginea din postapocaliptic în post-black metal cadrul urban a devenit bruiat de lumea interioară care s-a exteriorizat de parcă toți am fi devenit schizofrenici orașul în nuanțe de gri se potrivește cu coloana sonoră de alcest și amesoeurs țin minte că în 2015 când PT a fost anulat am crezut că a-nsemnat sfârșitul francizei dar apartment worldul a primit un remake varianta live action ca de obicei originalul a rămas net superior din versiunea nouă monștrii au fost eliminați nu ne mai urmărește niciun red pyramid thing tema uroxicidului posibil să se fi păstrat undeva între pereții vecinilor maltratați de încăperile intrate la apă noțiunea spațiului personal s-a pierdut căsătoria își arată adevărata față și-i face pe oameni să realizeze că n-a fost o alegere inspirată să scoată din pântece trei-patru umanoizi (mai mult de ochii lumii decât din convingere) pe care nici nu-i suportă dacă stau să se gândească și care la rândul lor nu-și suportă părinții lisa e și ea inclusă în reboot ca un omagiu adus jocului ce n-a fost să fie după ce se satură destui de compania nedorită și decid să-i pună capăt asistentele apar și în versiunea nouă peste drum la spitalul hiperdia sau pe la știri la orice oră a zilei spunându-ne să rămânem în camerele intrate la apă unde suntem în siguranță încuiați cu propria noastră nebunie care ne iese pe gură seara în timp ce sforăim și ne șoptește povești cu leproși aștept la fereastră figuri umanoide aștept strigătele muncitorilor de la uzine și umbrele vecinilor blazați în cameră cafeaua de pe biroul prăfuit s-a răcit blasé când am băut pentru prima dată lumea nu s-a învârtit în jurul meu nici n-a devenit roz, sau oranj, nici nu mă făcea să vreau mai mult a 11-a oară a fost din întâmplare coborând scările apartamentului lumea a-nceput în sfârșit să se rotească pasajele m-au întâmpinat cu aceeași răceală ca în anii precedenți dar locuitorii sunt de treabă, sunt de treabă & mă lasă să mă alătur lor căzută printre oamenii mestecați de oraș și scuipați cu resturile epocii trecute simt mirosul uzinelor, miros de gunoaie, miros de haine transpirate căzută printre oamenii mestecați de oraș văd luminile farurilor de la periferie, lumini fantomă care la fel ca stelele, au început să se vadă după ani de zile de la arderea lor simt mâini care-mi apasă stomacul și nu știu dacă sunt cerșetorii sau doctorii încercând să mă trezească la viață să-mi pună branule și să aprindă soarele artificial deasupra mea – rece ca pereții pasajelor aparatele pompează în vene gustul amar al viitorului prima dată când am leșinat, mi-am dorit să fiu lăsată în pace mestecată și scuipată de oraș la periferie ordinary vanity pe la ora patru eram blocată în trafic mașinile formau un șir de vertebre care semnala nașterea himerei viitorul are număr de bucurești îmi spunea un coleg la telefon la ora cinci am repornit motorul asfaltul pictat în culorile eritrocitei și intestinul întins de-a lungul șoselei indicau drumul spre casă viteza ucide colegii mi-au vorbit de păcatele capitalismului le-am spus că revoluția e-un cap retezat de porumbel la ora șase am parcat mașina roțile au purtat acasă o bucată din victimă și am aflat că murise regina с крыш наших домов (fragment) biserica muribundă își întinde vitraliile-n afară permite aerului proaspăt să participe la vecernie anastasia pavlova e lovită de briză întoarce capul mirată spre cavitățile ferestrelor atenția ei se întinde peste drumul de zahăr și grâu și sirop până la cimitirul pudrat mai târziu ochii încețoșați două mingi de stres ținute de pumnii transpirați se ridică la sfinții ce se decojesc din tavan să-i încoroneze anastasiei podoaba capilară cu bucățele de piele cu var în partea din spate, bătrânelele stoarse de speranța renașterii se înfofolesc în straturi de aer gros și-și despică nările în patru să urce mai ușor fumul purificator al lumânărilor la porțile curților ridate de prea multă cunoaștere adunată prin sat la ieșire, anastasia pavlova trece pe lângă părinte și armata de bătrânele întinse pe scări ca pionii de șah ce își pârlesc fețele cu cruci țesute din pânze de-oxigen ridicate de la organele genitale până la umeri și piept și nas și frunte o-ndeamnă pe anastasia să facă la fel anastasia e prinsă între scara lui Iakov și mâna lui Vergiliu gata s-o poarte prin deschizătura canalului în curenții septici la Stix și-n infern Aннушка, tвоя симпатичная мордашка попадет в ад inima i se face o groapă umplută de asfalt bătăile urcă cu bulele de aer până-n gât unde se-nmulțesc și se lovesc de barajul care o îneacă *** la marginea satului, corbii de pe case ascultă bătrânelele cu voci coagulate într-o microfonie ce le freacă nervii cu ustensile de metal se apropie de turnul bisericii și privesc anxietatea anastasiei ce mișcă undele aerului ca sunetul de bass chipul ei de lemn cariat se ridică spre ciorile de pe turn și-și găsește alinare în greutatea sub care biserica-și cedează ultima suflare
Cele mai recente din „Poezie”
Poeme în avanpremieră editorială de Nora Iuga
de Ștefan Manasia
Poeme de Tudor Crețu
de Violeta Savu
de Aleksandar Stoicovici