1. Cum s-a conturat ideea volumului Vezi mîinile mele?
În cei mai bine de cinci ani de cînd îi cunosc și lucrez cu Marius Chivu și Florin Iaru am reușit să strîng material pentru aproape două volume. Inițial am propus editurilor un manuscris care conținea cele mai bune texte dintre acestea și care, la un moment dat, chiar a fost acceptat. Pandemia a făcut însă ca toate planurile să pice și să mă văd nevoit să o iau de la capăt. Nu pot să spun dacă a fost ghinion sau nu. Sincer, tind mai mult să cred că a fost noroc. Cert este că în cei doi ani care au urmat am regîndit strategia (pentru că e vorba și de o strategie în alcătuirea unui volum) și am decis să împart tot materialul disponibil în două volume, unul de proză realistă, celălalt (Vezi mîinile mele) cu proze care să conțină cel puțin un element de fantastic, o situație neobișnuită, astfel încît fiecare dintre ele să fie unitar din punct de vedere tematic, tema comună a textelor din prezentul volum fiind pierderea.
2. Cum a decurs scrierea lui?
O parte dintre povestirile din volum au fost scrise pe parcursul programului de mentorat Prima carte la care am fost selecționat în 2017, organizat de fundația Friends For Friends, sub îndrumarea lui Marius Chivu și Florin Iaru. Alte proze au fost finalizate după terminarea acestui program, sub îndrumarea celor doi mentori (chiar așa îi consider), iar proza titulară și „Mesaj de întîmpinare” au fost începute în taberele de scriere creativă organizate de Marius Chivu la Slătioara, în anii 2020 și 2021. Pentru majoritatea textelor am avut parte de feedback încă dinainte de a le reuni în acest volum, fiind editate și publicate în Antologiile Kiwi, revistele Iocan, Timpul, Steaua, Echinox. În afara celor doi mentori, am avut în spate și un „grup de susținere” format din Ada Aitonean, Adina Diana Popescu (colege la Prima carte) și Cristina Chira, cu care și în prezent discutăm pe marginea textelor noastre ori de cîte ori e necesar, iar sugestiile venite din partea lor mi-au fost de un real folos. Totul, pînă la forma actuală din volum, a durat cinci ani.
3. Cum vă doriți să fie citit volumul Vezi mîinile mele?
Cele opt texte ar trebui privite ca niște istorii alternative, desprinse din povești/situații reale acolo unde, inevitabil, au apărut în mintea mea întrebările „Ce s-ar întîmpla dacă…?” sau „Ce s-ar fi întîmplat dacă…?” Deși par una și aceeași întrebare, prima duce la răspunsuri care vizează exclusiv un viitor ipotetic, pe cînd răspunsurile celei de-a doua ar aduce schimbări începînd cu actualul prezent. Indiferent de întrebarea de la care au plecat, textele mele ar trebui să reprezinte niște reflecții asupra acestor istorii posibile duse, uneori, atît de departe de firul original încît se plasează la granița cu neverosimilul, și să provoace cititorul să-și pună, la rîndul lui, alte întrebări.
